Corneliu Vadim Tudor a murit. Mă încearcă un sentiment apăsător la auzul acestor cuvinte. La fel cum multora nu le vine încă să creadă, îmi este și mie cu neputiință să cred că nu îl voi mai revedea de-acum înainte pe cel care era sarea și piperul emisiunilor sau show-rilor televizate. Mă număr și eu printre românii - nu puțini - care regretă dispariția mult prea devreme a celui supranumit „tribunul” și printre cei care cred că mai avea încă multe de spus și de făcut în jungla politică. 

 Cum mulți au spus, Vadim Tudor a fost printre puținii politicieni români cu demnitate. Ca fiecare, a făcut și greșeli pe care nu sunt alții în măsură să le disece dar în contrast cu multe lipitori din politica românească care au supt din țărișoara asta până când nu au mai avut ce, pentru el: jos pălăria

Prin prisma idealurilor pe care le avea și pentru care se zbătea, fără doar și poate, nu dorea altceva decât un trai mai bun pentru români și o Românie mai unită decât este acum.

Anunțuri
Anunțuri

 Ironiile tribunului, scandalurile în care era uneori implicat sau injuriile pe care le-a adus unor persoane din cauza temperamentului său pălesc în fața hoțiilor, a mușamalizărilor celor care ne conduc cu cea mai mare fățărnicie și în fața altor mizerii.

 Cum nu se putea altfel, au fost câțiva prin presa scrisă și de prin mediul online, „limbrici” - ca să îl citez și eu pe tribun - care au dorit să împroaște puțin cu noroi numele lui. Mă întreb de ce nu le-a trecut asta prin căpșorul lor de oameni ai presei când domnul Vadim era încă printre cei vii?! Unii dintre acești formatori de opinie nu au înțeles mai nimic din ceea ce a însemnat realmente Vadim pentru români. Au avut simțământul că e mai avantajos pentru ei, pentru politica publicației care dictează mereu, dacă vor spune norodului că viața sa a fost dedicată insultei și scandalului.

Anunțuri

 Alții au găsit de cuviință să ne reamintească pamfletele ironice, poreclele sau jignirile pe care le-a lăsat în urmă, scotocind pătimași prin arhivele „României Mari” și a emisiunilor tv. Atâta au înțeles acești oameni mărunți ai blogosferelor din viața și activitatea domnului Vadim. Pentru ei, asta a însemnat „Enciclopedia Vadim” . Mulți i-au pus pecetea de ultranaționalist sau au considerat ca a reprezentat cumva latura propagandist-securistă a vechiului regim. Și pentru ce era el pus la zid? Pentru că se împotrivea șmecheriilor, hoțiilor, manelizării României, pentru că vroia să păstreze încă valorile și mai presus de toate, pentru că ținea cu noi, românii, așa cum puțini o vor mai face!

 De ce corpul neînsuflețit al lui Vadim Tudor nu a fost acceptat la Senat

 Prin refuzul celor din Parlament de a accepta în holul Senatului, nu mai mult de două ore, corpul neînsuflețit al celui care a fost un om politic, incontestabil, de valoare, care și-a iubit țara și pe români - spre deosebire de ei - denotă ceea ce era deja bine știut:  nu era agreat pentru felul în care spunea lucrurilor pe nume.

Anunțuri

Sinceritatea lui debordantă deranja. Fiind printre puținii politicieni, care spunea deseori adevărul și exact ceea ce gândea, fără nici cea mai mică jenă sau teamă de lichele, era de înțeles ca aceștia să îi pună „bețe în roate”, chiar și după moarte. Motivul? S-a invocat că nu ar avea dreptul moral să fie adus la Senat, deși a derulat o activitate oneroasă timp de 17 ani acolo.

 Vreau doar să vă întreb pe voi, cei care ați ponegrit numele lui Vadim Tudor și cei care ați invocat dreptul moral: câte cine ați oferit voi sărmanilor așa cum a oferit el, prin Fundația România Mare, câți maidanezi ați adunat voi de pe stradă, pe câți oameni ați ajutat să își câștige pâinea, cât de mult ați contribuit voi la cultura acestei țări, ce ați făcut voi bun?

Da, a rămas cu datorii, fără partid, fără bani, cu publicațiile în faliment pentru că nu a furat țara ca voi - cei care invocați dreptul moral - nu a avut vile, bolizi de lux și nici milioane dosite prin conturile din străinătate! Cu siguranță cineva va avea grijă de sufletul său nobil dar de al vostru nu. #Romani de pretutindeni #Partide