Societatea românească, de când e ea românească (n.r. - pentru „criticoi". Citește în istoriile adevărate, compară cu surse diverse, de când apăru termenul și ce însemna el, cândva), se lovește mereu de acestă tagmă a "criticoiului". Termenul nu l-am inventat eu, ci prietenul meu real și virtual, scriitor consacrat, Puiu Răducan.

În ale scriitorilor, ca orice Dorel de cartier, mai mult am citit decât am scris, nene "criticoiule". Bunăoară vestitul și simpaticul meu conațional, Dorel. Dacă omul a fost învățat să sape, el sapă până îi spui "ho". Dacă nu-i dai comanda potrivită și nu se încurcă cumva cu vreun cablu subteran de înaltă tensiune, te trezești cu "chinejii" peste noi, pe scurtătura făcută de Dorel cel harnic.

Anunțuri
Anunțuri

Eu mă înțeleg și cu Dorel și cu șeful lui, că așa mi-e firea. Numa' să nu-l iei pe Dorel peste picior, că asta chiar mă supără, mai "criticoiule" profesionist. Dacă mă superi, vede Dorel și te sapă de nu te vezi.

Bunăoară vedem frământarea  politică, dezbateri de "crititicoi" profesioniști nu ca noi aci'. Ăia, nu suportă virgula  pusă alandala în rechizitoriu, ci numa' unde e lege. "Care lege?", zice Gigel, șeful lui Dorel.

Bă eu nu știu, dar întreabă pe Codruța, că o ști domnia sa de ce sapă "Doreii" din subordine după cai morți dinainte de primul război daco-roman.

Alții îl critică pe Dorel. "Da domne" le zic și eu. E dreptul dumitale să te exprimi chiar dacă te exprimi contra vântului. Eu, ca om de treabă ce mă cred, îți spun și de ce, dacă nu știi că te uzi pe pantaloni. Nu te opresc să te exprimi pe limba și înțelegerea gramaticii dumitale, că îți respect dreptul și libertatea chiar și contra vântului.

Anunțuri

De nu te înțeleg, îți zâmbesc cu amabilitate și te întreb respectuos dacă poți repeta, că nu am înțeles.    

De aia îți zic așa ca omul, că nu-mi faci mie rău dacă mă oprești să-i spun lui Dorel că mămăliga nu explodează. Mămăliga frige dacă e fierbinte, chiar și fără virgulă. Și dacă Dorel se frige și îi dă doctoru' concediu medical, nu te văd pe mata cu târnăcopul să faci, ce face Dorel.

Vorba lu' răposatu, moș Ion "gâdălă", care se intitula "cel măi ăl geambaș de cai pe vremea regelui Mihai". Fu! Până când vându niște mârțoage pe post de cai de rasă, ălora la hipodrom. Îl pitulară la canal, vreo cinșpe ani ca dușman al poporului de "criticoi". Pai de unde să știe nea Ion, pe vremea aia ce scriau aia pe afișe. El înțelesese că vor cai frumoși, de rasă. Rasa ca rasă, dar frumoși îi făcea nea Ion, că se pricepea.

"Aia e!" era vorba moșului. Îl dresaseră, ca el pe cai. Nevoia nu e a ăluia ce are, e a celui ce n-are. Cel harnic. #familie #Comunism #DIICOT