Nu îmi amintesc în acest moment cine a scris un citat simplu unde zicea că "Eu am fost român, nu glumă" dar nu mai contează. Mi-a plăcut mult. Ca să scrii despre România, e o naivitate să crezi că o poţi face într-un simplu articol. Prin urmare mă voi mărgini să aştern câteva rânduri despre un tărâm dăruit cu o frumuseţe fără de seamăn: Ţara noastră. Că Dumnezeu ar putea fi român am auzit-o acum vreo 25 de ani de la marele Petre Ţuţea, acest nonconformist şi filozof rebel, "după vorbă, după port", vorba versului eminescian.

Câţi români sunt plecaţi în lume acum şi câţi mai sunt în ţară? Oricâţi ar fi, adunaţi laolaltă, alcătuiesc un popor neobişnuit de înzestrat cu o tumultoasă şi străveche istorie, cu o cultură formidabilă şi o resursă inepuizabilă moştenită din strămoşi ori de la mama Natură.

Anunțuri
Anunțuri

Nu suntem mai răi decât alţii ci mai slobozi la vorbă şi acţiune chiar şi când ne e greu. Ne-am împrăştiat care încotro în toate zările pământului şi ale timpului dar frumuseţile de acasă ne-au rămas fie şi în subconştient! Nu e populism ce scriu şi nici naţionalism exagerat, e adevărul. Căci acolo unde ne aflăm, am putea auzi fie şi aievea cuvintele simple şi pătrunse de suflet românesc ale lui George Călinescu: "Iubita mea e România!"

În această lume, sunt multe ţări cu o frumuseţe grandioasă. Nenumărate locuri de pe pământ te fac să vibrezi la ceea ce Dumnezeu a lăsat să fie de la începuturi. Dar, prietene, oricât de bine ţi-ar fi acolo unde te afli, parcă nu te simţi bine dacă nu vezi o mămăligă aburindă pe masă ori o farfurie cu sarmale măcar la ceas de sărbătoare! Priveşti la femeile îmbrăcate în ia noastră românească şi uite aşa ajungi să cunoşti cele mai frumoase fiinţe din lume! Îţi taie răsuflarea munţii şi peisajele României de câte ori le vezi, fie şi întâmplător în vreun material video şi da, ai vrea să te afli acolo, între firele de iarbă pline de rouă.

Anunțuri

Ai vrea să guşti bucatele noastre tradiţionale, să miroşi a cozonac proaspăt gustat de tine, să te parfumezi cu mirosul fânului în toamna noastră românească ori să te prinzi de mână la vreo horă unde butonii vreunui ilic moştenit să strălucească în orice lumină, fie ea cât de palidă. Ai vrea să asculţi doina timpului şi să o iei visând frumos înaintea lui şi-ai mai vrea să stai câteva zile, ca în copilăria ta de demult ori de acum, în curtea bunicilor, unde un câine latră din te miri ce iar orătăniile curţii fac ditamai larma! Îţi place acest "scandal" rural şi ţi-e dor de el între zidurile depărtării sau ale oraşului unde te-ai dus ca să poţi trăi mai fără de lipsuri!

Avem mari români care au uimit lumea de-a lungul secolelor. Nu îl veţi găsi pe Vlad Ţepeş ori pe Ştefan cel Mare sau Mihai Viteazul în istoria niciunei ţări. Nu veţi citi cele mai frumoase şi originale "Amintiri din copilărie" ale lui Ion Creangă în tezaurul străinilor. Nu veţi simţi cu atâta plăcere cum se sfărâmă un pumn de pământ în mâna voastră dacă nu e din ţara voastră.

Anunțuri

Nu există decât o ţară unde s-a născut şi ne încântă şi astăzi un Eminescu iar "Balada" uluitoare "a celei care plânge" o citiţi parcă fredonând tot aici, căci e a lui Minulescu. Nu vei găsi frumosul port popular decât aici, în aceeaşi Românie! Doar aici există dansul căluşarilor sau se fredonează geamparalele şi asudă românii în hore unice.

Artiştii noştri de odinioară nu au murit niciodată aşa cum nici noi, români nu vom muri, e prea frumos ce vezi în ţara noastră, satele, dealurile, semeţia munţilor şi unicitatea Deltei Dunării, mângâierea Dunării albastre sau nesfârşitul Mării Negre completează parcă asemeni unui ecou al Coloanei Infinitului strigătul lui Brâncuşi care a insistat mereu să ne îndemne aşa: "Duceţi-vă la noi în România ca să vedeţi costumele, oamenii, locurile că e ţara celor de demult şi a celor de mai apoi".

Eu, mă opresc aici. Dar povestea frumoasei Românii nu se va opri, niciodată. Doar e nemuritoare. #Diaspora #Romani de pretutindeni #Traditie