Sfârșitul anului 1989 avea să le aducă românilor, dar și est-europenilor libertatea furată de comunişti de mai bine de patru decenii. Nemulțumiți de guvernarea comunistă, dar în speța de lipsa reformelor, alimentelor și celor necesare unui trai decent, pe data de 16 decembrie, la Timișoara, izbucnea singura revoluţie violentă din blocul estic. În zilele următoare, revolta împotriva regimului opresiv s-a extins și în principalele orașe ale ţării, motiv pentru care liderul Nicolae Ceauşescu împreună cu soția sa, Elena, au încercat să fugă de revoluţionari cu elicopterul, însă au fost prinși si executați în ziua de Crăciun.

Schimbarea violentă de regim, dar mai ales haosul provocat după aceasta, prin lupta pentru putere sau evenimente precum Mineriadele au insuflat României o imagine foarte proastă în presa internațională.

Anunțuri
Anunțuri

În principalele publicații, ce elogiau curajul românilor la sfârșitul anului 1989, s-a așternut oarecum dizgraţia față de evenimentele de după Revoluţie, trecându-se brusc de la titluri ca „revoluția glorioasă” la „Minciuna secolului”.

În plus, foștii comuniști au încercat și, spre surprinderea mea, au reușit să distrugă o bună parte din lucrurile bune pe care le-a clădit regimul comunist în decursul a patru decenii. Începând de la distrugerea de fabrici și uzine, prin închiderea lor efectivă, la privatizări de companii importante ce ar fi trebuit deținute de stat, cum ar fi Petromidia, toate acestea au determinat emigrări fără precedent ale conaționalilor noștri spre vestul Europei.

Astfel, economia României se ruina parcă printr-un plan bine stabilit de mult timp. Țara se dezindustrializa rapid, ceea ce a determinat căderea efectivă a producției interne.

Anunțuri

Între timp, importurile au crescut masiv, pământurile au fost redistribuite populației, iar agricultura a avut astfel mult de suferit, fiind puțini cei care aveau posibilitatea cultivării pământului cu scopul obținerii unui profit.

Aceste tipuri de distrugeri au continuat și în anii 2000, când importante companii de stat, precum CFR Călători, CFR Marfă sau Poșta Română, care mai susțineau economia, au acumulat datorii imense, devenind nerentabile. De asemenea, aurul din Apuseni a fost vândut pe nimic canadienilor de la Gold Corporation, multe dintre pământurile statului au ajuns pe mâna străinilor, pădurile au fost tăiate abuziv și lista poate continua. Un alt caz celebru este cel cu Autostrada Transilvania, unde s-au scurs 1,4 miliarde de euro, pentru doar 52 de km de șosea rapidă. Câte școli sau spitale puteau fi renovate sau construite cu acești bani?

Cum a fost posibil acest lucru? Singurele răspunsuri pot fi găsite în acțiunile întreprinse astăzi de DNA cu privire la foștii și actualii politicieni sau afaceriști.

Anunțuri

Arestări, condamnări, dosare suspecte, ce dovedesc încă o dată că furtul și dorința de a distruge primează în rândul elitei politice românești. Însă, ca simplu cetățean, ce nu a trăit perioada comunistă, mă întreb când nu o să mai fiu nevoit să ascult la televizor propuneri aberante de legi precum cea a eliberării deținuților care au comis fapte „ușoare”? Oare când o să văd că un proces politic poate să se termine mai devreme de 5-6 ani și cu pedeapsă cuvenită? Oare când zicala „Nimeni nu e mai presus de lege” poate fi aplicată unei majorităţi decente a populației? Mai precis, când nu se va mai dori distrugerea țării, progresul va fi posibil.

Totuși, un lucru este cert și necesar în rezolvarea situației României. Până ce politicienii corupţi de astăzi nu vor fi înlăturați de la putere, regresul țării este asigurat. În momentul în care o nouă clasă politică, tânără, va avea puterea, iar poporul se va implica activ în viața politică, sesizând neregulile și condamnându-le, doar atunci România va progresa spre visul de a avea un trai precum ţările occidentale. #Uniunea Europeana #Coruptie #Comunism