Alambicat, ca-n viaţă: 3. doar din teorie mai face parte pretenţia că „sărăcia poate fi un bun comun, al tuturor” căci cei care-o distribuie la nesfârşit sunt bogaţi şi sunt capitalişti - pentru sine / 1. să dispară statul - ca verb / 12. să ne asumăm ce comentăm / 2. suntem tot mai flămânzi, tot mai goi; dezbinaţi, discreditaţi, vlăguiţi, frustraţi şi depresivi / 8. recuperarea poporului nostru / 7. cel învestit să gândescă pentru binele comun, dar nu şi să trăiască în numele nostru - să dea socoteală / 10. să ne mai unim cu Ţara - prezentul continuu / 4. se depersonalizează Oamenii - cu program, strategie şi... complicităţi / 11. Criza noastră-i consecinţa huzurului / 5.

Anunțuri
Anunțuri

mila publică internaţională nu trebuie să ia locul dreptului cetăţenesc / 9. nu se pot amăgi într-atât încât să creadă că pot îngropa poporul şi vor guverna în continuare / 6. ţigani devin cei osândiţi de neamul lor la sărăcie…

Acum am inteles de ce ţiganii trebuie să fie rromi: pentru că ţigani devin cei osândiţi de neamul lor la sărăcie... Dar dacă gândesc şi mai profund - mă cutremur: rădăcina lingvistică oare osândeşte şi ea? Sigur... - dar cine doreşte asta şi cine dă satisfacţie? Ştiţi cumva... din cauza cui putem deveni şi... interlopi???

Pe frontul celălalt - oştile regulate substituie ostaşii, justificat: „cum să lucreze salariaţii, cărora le dau să mănânce, împotriva intereselor mele? Asta-i noaptea minţii!” Multă prostime, … trebuie să-i degajăm.” „Poporul ăsta s-a tâmpit de-a dreptul.” Ştiusem asta, de multă vreme:

  • de când (îşi) tot pun ţara la cale toţi mogulii,
  • de când vorbesc doar între ei toţi analiştii-strategi,
  • de când DanDiaconescuDirect îşi face popor (re)animat în 3D,
  • de când se fofilează hărţuite prin tranşee primele trei puteri - învinse, complicitate şi resemnate de altfel (uneori chiar mai aţipesc pe patul de puşcă al duşmanului…),
  • cam de când s-a terminat cu glumele de genul independenţă editorială!
  • Cam dintotdeauna! (citate din Sorin Ovidiu VÂNTU)

Puterea a V-a, prostimea aceea multă, spectatoare, tot visează încă să le pună la zid!

Succedarea guvernărilor româneşti presupune obligatoriu şi succedarea iniţiativelor - deci toţi o iau de la început, numai sărăcia o iau toţi de la capăt, adică o consolidează fiecare, după ce au consacrat-o pe rând.

Anunțuri

Când umblă fiecare la „criterii” schimbă doar valoarea de încadrare nu şi clasa:

  1. există săraci - bogaţi (cu averi, chiar considerabile, dar cu venituri din ajutoarele de orice fel + orice fel de asistenţă)
  2. după cum există şi bătrâni cu stare materială bună, pensie consistentă, cu descendenţi cu potenţial + perspectiva succesării averii, bătrâni subscrişi la asistenţă şi alocaţii de handicap (generat mai mult de bolile vârstei şi mai ales ale sistemului).

În extensie, în compensare ori în „contrapartidă” - fiecare putere tolerează şi fentele următoare:

  • Angajaţi bugetaţi protejaţi de partidul aflat la guvernare
  • Plăţi compensatorii (vezi şi cauza disponibilizărilor din minerit)
  • Pensii de boală sănătoasă
  • Cumul de mai multe pensii

+ Ajutor alimentar din CE (… după pensia cea mai mică!)

  • Pseudo-handicap asistat
  • Ajutor social curent + Ajutor social de urgenţă
  • Fundaţii umanitare şi Asociaţii comunitare (cu afaceri nefiscalizate)
  • Revoluţionari falşi
  • Discriminare pozitivă pe diverse criterii (subiective)

NU se încadrează niciunde cei de după şomaj, indiferent de gradul de sărăcie evident şi cu perspectivă şi NU încap nicăieri cei fără identitate: „comunitarii”, boschetarii, etc.

Anunțuri

Mulţi dintre cei corespunzători nu încap - pentru că-s suprasaturate toate fantele posibile. C(l)auzele - să le depisteze cei care iau sărăcia ca atare, pentru a interveni şi reduce milioanele de oameni care primesc ajutoare sociale, cum şi „blazonul” românului de second-hand. #Comisia Europeana #Parlament #Partide