Povesteam recent care este opinia mea despre tine, românule din străinătate, într-un articol pe care-l poți reciti chiar aici. Îți dezvăluiam printre altele și despre expediția-proiect interculturală românească Speranţa Unui Vis. Eu am inițiat-o. De fapt, e despre tine și frumosul suflet românesc. Despre oraşul meu şi valorile noastre. Despre poveștile tale de viață și felul în care ai înțeles să reușești. Mai este și despre lupta antidiscriminare, antiviolență, o idee românească. În materialul video alăturat mă veţi vedea explicând câte ceva la Roma.

Povestea mea, care la rândul meu trăiesc acum în străinătate, e nimic față de poveștile existențiale ale multora dintre voi ori ale celor pe care i-am cunoscut.

Anunțuri
Anunțuri

Speranța Unui Vis! O denumire literară greșită cum mi-a atras un confrate atenția dar totodată și una în care ne regăsim mulți. Speranța Unui Vis, adică trei cuvinte pentru îmbărbătarea, aprecierea și îndemnul la toată stima pentru românii din străinătate.

Prima oară am început să scriu despre cei din #Diaspora acum vreo trei ani și un pic, când locuiam în țară. Cineva mi-a povestit cum a ajuns în Grecia, de exemplu prin 2002. Mi-a zis așa: "Făceau un fel de pod cu sacii de cartofi pe deasupra noastră aşezaţi pe nişte scânduri și stăteam așa înghesuiți în TIR. Nu eram încă în UE. Eram amestecați mai multe nații, îngrămădiți unii peste alții. Oameni de culoare, femei şi bărbaţi români, moldoveni, bulgari, adunați de ghizii care special te așteptau în gară şi unde trebuia să ai un ziar în mână ca să fii recunoscut...apoi...noi, femeile aveam probleme să ne facem nevoile, pentru bărbați era simplu..."

 Iancu Samson, scriitor din Franța, stabilit la Cannes, a mers cu un copil mic în brațe până la Paris acum vreo 30 de ani.

Anunțuri

A ales libertatea și a reușit. Altcineva mi-a povestit cum a trecut pe vremea lui Ceaușescu granița pe la sârbi iar un altul prin Ungaria. Unii s-au agățat de multe soluții ca să plece către libertate acum mulți ani.

 Dacă ar fi să adun povestea de viață a fiecăruia dintre voi, cred că ar ieși o a doua planetă Pământ căci pe aceasta nu ar avea loc. Dacă ați învățat să zâmbiți mai mult, e meritul vostru. Dacă ați învățat să apreciați fiecare cent câștigat cu riscuri, sacrificii și sudoare, meritați toată admirația. Iar dacă m-aș întâlni cu oricare dintre voi, conaționalii mei din străinătate, mi-aș ridica pălăria în fața voastră. Pentru că sunteți mereu români, oriunde vă aflați. Pentru că ați trimis în vreo 10 ani peste 100 de miliarde de euro către piața de consum ori circuitul bancar românesc, prin transferuri online sau bancare ori prin alte metode. Ați plecat din țara voastră ca să vă ajutați pe voi și dacă nu știați, ați ajutat prin cei 100 de miliarde de euro și România. Unii nu înțeleg acest adevăr.

Anunțuri

Alții sunt plătiți ca să nu îl înțeleagă.

Pe mine nu mă plătește nimeni nici să înțeleg și nici să vă laud. Eu sunt unul printre alții, frumos obligat de conștiință și de splendoarea sufletelor voastre să vă adresez măcar câteva cuvinte. Stați liniștiți, poveștile frumoase de viață nu fac audiență. Niciun post românesc de televiziune sau vreun reporter ori altă vedetă nu a parcurs 2200 de kilometri pe jos ca să vă cunoască. Iar dacă eu am făcut acest lucru, a fost poate o chemare lăuntrică. Prin viețile voastre trăite, amintirile adunate și tot ce ați făcut, m-ați răsplătit suficient. Ați ajuns toți un volum fără titlu, infinit și unic în lume.

Mă retrag acum și amintiți-vă nu de ceea ce am scris aici ci de voi, numai de voi. Pentru că meritați! Pentru că puteți orice! Trăiţi unde doriţi, ori în România ori în altă parte, e o lume liberă. Amintiţi-vă că Speranţa Unui Vis sunteţi cu toţii. Dacă aş avea posibilitatea, pentru românii din diaspora aş ridica o cortină unde să le oglindesc toate sacrificiile şi bucuriile, toate poveştile. Hai să presupunem că e aşa. Eu deja vă aplaud că existaţi!  #Romani de pretutindeni #Proiecte europene