Într-o zi, un copil sirian a desenat pe o foaie de hârtie elevii ascunși sub bănci, apoi un elicopter și pe urmă bombardamentele, așa cum s-a priceput. Asta au învățat copiii sirieni să deseneze: Imaginea morții.

Hai să fim sinceri, noi, cei plecați și să recunoaștem că atunci când unii ne-am părăsit țara nu era război în România, nimeni nu ne decapita, nevestele nu ne erau vândute și violate!

Regimul de la Damasc i-a pus pe locuitori între ciocan și nicovală din anul 2011, când au izbucnit revoltele. Gruparea teroristă sunnită Stat Islamic a profitat și astfel, a luat amploare forța ISIS în ultimul an. Oamenii au început să fugă.

Anunțuri
Anunțuri

Întâi în Liban, apoi în alte țări. Trăiesc din mila celor de acolo, apa e avere, un acoperiș asemenea, o coajă de pâine e comoară...nu au plecat de fericiți din țara lor cum nici noi, românii, nu am plecat toți de fericiți. Doar că în țara noastră nu erau raiduri aeriene, nu trăiam cu "moartea pe moarte călcând".

Printre refugiații din Siria s-au aflat și români. În minutul 42 și 22 de secunde al documentarului "Exodul, o tragedie siriană", descoperim mărturia zguduitoare a unei românce refugiate din Siria. Claudia Taljibini, povestește cum a reușit să îl aducă pe băiatul ei cel mare în România, prin Turcia. Era soldat și se mândrea cu asta în armata siriană apoi a fost obligat să omoare și nu i-a mai plăcut, dacă nu făcea asta era împușcat sau spânzurat. Mai are un băiat, de 17 ani, pe care a reușit să îl aducă tot în Turcia cu ajutorul soțului.

Anunțuri

Filmul a fost realizat în 2014. Dar imaginile sunt aceleași. Statul român nu le oferă asistență, nu au dreptul la așa ceva deoarece sunt născuți cu cetățenie română sau au ales să trăiască acolo. Copiii româno-sirienilor nu pot avea statut de refugiat.

Un sirian povestește că nu vrea decât să găsească ceva de lucru, de mâncare și siguranță. Să nu mai fie război. O femeie necăjită, fugită și ea din țara ei, spune că drama a ajuns atât de mare că unele familii renunță la cel puțin unul din copii, îl vinde ca pe o marfă, pentru a-i salva pe ceilalți membri. Peste patru milioane de sirieni au fugit din țara lor, informa ONU în iunie 2015. Omenirea trăiește o criză a secolului.

 Puterile mondiale nu se gândesc să le ușureze imigranților întoarcerea în țară, să le aducă pacea acolo! Miliardarul Donald Trumf care vrea să fie și președintele SUA spune în gura mare despre acești oameni că trebuie să se întoarcă în țările lor, nu la ei dar nu vine cu soluții. Ai lui "nici usturoi nu au mâncat, nici gura nu le miroase".

Anunțuri

America și Rusia nu se tem, nu la ei vin imigranții în valuri. Lumea de care nu le prea le pasă este aceea unde oamenii sunt ținuți și arși de vii în cuști, este lumea ororilor și adevăratul iad pământean!

Încă din octombrie 2013, Înaltul Comisar al ONU pentru Refugiați, Antonio Guterres spunea: Nu am mai văzut un asemenea val de refugiați de la genocidul din Rwanda de acum aproape 20 de ani".

Copiii imigranților nu mai au copilării. Ei nu știu cum arată jucăriile. N-au habar de un cămin liniștit. Li se pare o normalitate să deseneze avioane, capete tăiate și femei gravide vândute ori spârtecate sau fete cu prețul pe piept vândute ca vitele prin piețele rușinii. Pentru ei, aerul nu mai e aer. Izvoarele și așa rare în Orient, au secat și în locul apelor curge sânge de om nevinovat. Doar gloanțe, lacrimi și urgie. Acești copii ar putea fi viitorii tineri ai lumii cu inimile împietrite. Este secolul sfârșitului sau începutului. Este oceanul planetar al lacrimilor, sărăciei și morții.

Jumătate din cei peste patru milioane de imigranți sirieni sunt copii. Iar din această jumătate, unii pot deveni teroriști dacă nu se iau măsuri, atrași de bogăția și propaganda grupărilor extremiste iar alții, pot deveni doar chipuri triste care nu vor mai învăța să zâmbească niciodată. Ce-ar fi ca lumea să le dăruiască o speranță și în cele din urmă, un zâmbet?  #Romani de pretutindeni #Statul Islamic #imigranti