Primul Război Mondial a avut un impact cutremurator asupra omenirii deoarece s-a rupt complet de războaiele tradiţionale în care soldaţii mureau ca nişte eroi şi a fost deschizătorul de drumuri pentru războaiele tehnologizate care au urmat, conflicte care au dus la măceluri groaznice, fără victorii majore.

Fiind un război dur, în care ţările beligerante se implicaseră cu toate resursele, era clar că România nu era suficient de pregătită din punctul de vedere al armamentului pentru a se alătura. Deşi Franţa promisese că va ajuta România cu arme în cazul în care aceasta se va alătura Antantei (formată din Rusia, Marea Britanie şi Franţa) şi va lupta contra Germaniei şi Austro-Ungariei (cu care România semnase un tratat de alianţă în 1912), românii nu se puteau bizui numai pe promisiuni. În felul acesta, deşi pe frontul de vest luptele se dădeau cu mii de tancuri, mitraliere, submarine şi tunuri, România îşi punea toate speranţele în baioneta românului şi în vitejia lui. Pentru a încuraja tinerii români, propaganda militară nu a ezitat să îşi facă simţită prezenţa şi să spele minţile tinerilor cu discursuri mincinoase şi aberante. Tineretul român a fost convins de propagandă că tunurile şi tancurile armatelor străine n-au nicio putere în faţa baionetei şi a vitejiei românului şi că trupele duşmane sunt compuse din oameni crescuţi în puf care nu au tăria să se implice într-o luptă cu trup şi suflet, aşa cum o face românul pentru întregirea neamului şi pentru eliberarea fraţilor români de sub jugul austro-ungar.

În 1916, România s-a alăturat Antantei. Populaţia ţării noastre era convinsă că un război este binevenit în situaţia de faţă iar tinerii noştri soldaţi au pornit să lupte cu inimile pline de speranţa ca vor fi eroi, cu mândrie în suflet că le-a fost dat să participe la această epopee de întregire a neamului, cu credinţa că se vor întoarce învingători dar, în acelaşi timp, ei au plecat încălţaţi în pantofi cu talpa de carton şi fără a fi dotaţi corespunzător cu arme şi echipament. Ajunşi pe front, moartea nu le-a fost  deloc eroică aşa cum și-au  imaginat şi nu au  avut  ocazia să îşi arunce pieptul întru apărarea ţării. Mulţi dintre tinerii noştri soldaţi au murit  de bolile produse de mizerie, de foame sau pur şi simplu loviţi de o grenadă în timp ce mâncau sau atinşi de mitraliera duşmană când se duceau să ia apă. De asemenea, multe regimente au fost uitate sau lăsate să se descurce singure în situaţii de criză, de nişte comandanţi laşi care au preferat să fugă dinaintea primejdiei şi, de nenumărate ori, soldaţii au fost trimişi la moarte sigură de ordinele care se contraziceau între ele sau care nu erau potrivite pentru situaţiile în care se aflau.

În felul acesta, soldaţii români au fost măcelariti de ambiţiile şi de interesele celor care aveau de câştigat de pe urma războiului, trimişi să ia parte la un conflict în care toţi aveau să lupte eroic şi să moară mişeleşte. #Razboi