Anii '90: se stinge un sistem care dominase și organizase viața oamenilor timp de 40 de ani. Acesta dăduse un sens vieții oamenilor, crease o direcție economică și, printr-o iluzie de libertate, impusese un mod de gândire.

În anii '90, sistemul Big-Brother își găsește sfârșitul, în timp ce, la orizont, se prefigurează democrația. În acea perioadă, ideea de democrație era vag cunoscută, de aceea conceptul era asociat cu puterea poporului, cu puterea fiecăruia de a face orice vrea, oricând vrea, fără a ține cont de lege, de instituții, de moralitate. Mai pe scurt, democrația era fenomenul dominat de haos sau, așa cum era denumită în materia de specialitate, perioada de tranziție.

Anunțuri
Anunțuri

Ce era aceea tranziție, mai nimeni nu știa, însă fiecare o simțea pe deplin în portofel și în momentul deschiderii frigiderului. Cam așa erau anii '90: democrația se desfășura sub forma supraviețuirii individului în societate și a desprinderii sale din ceea ce era omul de masă. Democrația era o luptă pentru supraviețuire, sub furtul masiv al proprietății statului.

În acest curent, nou și modern, anti-trecut, îl regăsesc pe tata, membru al Partidului Liberal. Deși, cât de liberal putea fi un om crescut în spiritul și sub mitul partizanilor, trecut prin instructajul armatei Iugoslaviei, la marginile federației, în Slovenia? Greu de crezut, însă, da, el era liberal, deși cunoștințele legate de doctrină, program politic, rolul partidului în societate, erau asociate ideii de competiție și definite printr-un singur cuvânt: victorie (succes).

Anunțuri

Fiind un sportiv dedicat, fotbalist de nădejde, jucând pe poziția de atacant sau ca vârf de atac, a înțeles că publicul te iubește atâta timp cât succesul este de partea ta, atâta timp cât gheata ta rupe poarta adversarului și umple plasa cu goluri. Atâta timp cât popularitatea ta este răsunătoare, tribuna, spectatorii te idolatrizează, te urmează, exclamă numele tău. Popularitatea capătă un sens îmbătător, te încarcă, te zguduie, te întărește, te înfioară. Este un lucru binecunoscut încă din Roma antică: un gladiator era popular atâta timp cât sulița sa străpungea inima adversarului.

Tata a înțeles că fotbalul și politica au în comun succesul. Succesul în politică (victoriile electorale) sau marcarea golurilor la fotbal sunt cele mai puternice arme și cele mai solide argumente pe care le poate avea un om, evident, pe lângă alte atribute de ordin moral sau de altă natură. În altă ordine de idei, când gheata ta șchioapătă, publicul devine furios, fluieră, înjură, te exclude, te urăște.

Anunțuri

Practic, tribuna susținătorilor trece de la o extremă la alta, de la un tip de emoție la altul, de la adorare la furie; avem, așadar, de-a face cu un fel de ciclicitate a reglajului mental al extremelor. Succesul induce un sentiment de superioritate, un argument care, nu doar închide gura celor gură-cască, ci îi și transformă în adepți. Așa că aprecierea publicului este proporțională cu succesul.

Tata a rupt plasa cu mingea de #Fotbal de foarte multe ori și, deși cu liberalismul și cu politica a fost mai greu, ideea de succes a rămas constantă pentru el. Căci succesul este argumentul de care până și cel mai acid critic se împiedică! Tind să îi dau dreptate: acolo unde-i succes, nu-i tocmeală, fie vorba de fotbal sau de politică! #Google #Romanii au talent