Actualmente, câteva milioane de concetăţeni îşi vând forţa de muncă, dincolo de frontierele tării, pe sume mai mult sau mai puţin consistente, direct proporţional cu standardele financiare existente în statele unde activează. Desigur, factorii ce determină cuantumul banilor încasaţi de români sunt complecşi, depinzând de legislaţii, pregătirea lor profesională, corectitudine, încrederea câstigată în mentalitatea angajatorilor, puterea de cumpărare a monedei respective etc.

Un fap este cert. Cu rare excepţii, salariile sunt inferioare celor acordate localnicilor, însă suficiente, ca decenţă, comparativ cu ce oferă România.

Anunțuri
Anunțuri

Tot respectul pentru aceşti oameni, care n-au avut tăria să fie slabi. Majoritatea deţineau cel puţin două atuuri decisive, atunci când au zis "basta" sau, citându-l pe Topârceanu, "rămâi sănătoasă cucoană, că-mi iau geamantanul şi plec."

Acestea sunt tinereţea şi cutezanţa. Atitudinea este un mic detaliu ce face o mare diferenţă. Teama de necunoscut, incertitudinea unui rendez-vous cu succesul (norocul), de multe ori necunoaşterea limbii vorbite în statul adoptiv s-au estompat, ba chiar au dispărut în faţa tenacităţii românilor ce au optat, cu preponderenţă, pentru "one way ticket" (bilet-dus).

Aş dori să fiu corect înţeleasă. Românii nu sunt nici mai buni, nici mai răi decât restul omenirii de pe mapamond. Încă exportăm aur cenuşiu de 24 k, oameni onorabili cu frica de Dumnezeu, dar şi găinari.

Anunțuri

Omologii lor se regăsesc şi în tările propuse ca staţie terminus.

Exodul, mai cu seamă în cazul medicilor, al specialiştilor IT, în general al celor cu înaltă pregătire, fără a minimaliza câtuşi de puţin valoarea şi meritele concetăţenilor mei cu CV-uri mai simple, care pleacă doar mânaţi de gânduri curate şi puşi pe muncă, devine în opinia mea o problemă de siguranţă naţională.

Pentru a lua un exemplu la întâmplare, găsesc ilustrativă şi cât se poate de adevarată remarca lui Guy Bedos: "Când statul nu plăteşte profesorii, copiii sunt cei care vor achita nedorita factură". Am ajuns astfel la un truism, la rana ce riscă să se cangreneze a actualei societăţi româneşti. Am scăpat de comunism, nimic altceva decât o colectivizare a mediocrităţii. Am ieşit din cuscă şi am nimerit în laţ. Vorba lui Dan Puric: "Trăim în leasing în România". În loc să-ţi iubeşti nevasta, stai cu gândul la rate".

Pricina exclusivă le aparţine guvernărilor ce s-au succedat din '90 încoace. Cu promisiuni neonorate, populism deşănţat, retorică goală, corupţie dezvoltată exponenţial, egocentrism maladiv, ipocrizie, cabotini pozând în politicieni devotaţi naţiunii, niciunul prea sprinţar la minte, şi lista poate continua până la omega.

Anunțuri

Astfel, viaţa fiecăruia dintre noi poate fi schimbată foarte rapid de către oameni care nici nu ne cunosc, iar jumătate din răul făcut se datorează dorinţei lor de a se simţi importanţi. Cealaltă jumătate se numeşte inerţie. E drept, un om excepţional trebuie să aibă şi un popor care să-l urmeze. Însă, acel Mesia pare să nu mai vină niciodată într-o Românie, istoric vorbind, groaznic de scurtă, cuprinsă între 1877-1947.

Sunt doar câteva dintre racilele unei societăţi suferinde. Motive (ne)necesare şi suficiente pentru a-i determina pe români să adopte calea diasporei. Ei nu mai acceptă reflexul de subordonare stupidă, conform căruia unii fac istoria şi alţii o îndură. Îi inţeleg, îi admir şi îi iubesc, deşi fără ei mă simt săracă cu 3-4 milioane de suflete şi aspiraţii.

În loc de epilog, îl voi cita pe Andrei Pleşu: "Suntem în ţara din care Caragiale a fugit exasperat, ţara în care Eminescu şi-a pierdut minţile, ţara care a refuzat, iresponsabil, oferta făcută de Brâncuşi, la bătrâneţe: aceea de a-şi lăsa întreaga operă compatrioţilor săi. Ţara care şi-a omorât elitele în puscărie, ţara în care n-au mai vrut să se întoarcă Eliade, Cioran, Eugen Ionescu, George Enescu. Ţara din care pleacă, mereu, tineri excepţionali şi nu doar ca să se căpătuiască, ţara care furnizează Europei milioane de muncitori cu ziua, prost utilizaţi şi prost plătiţi la ei acasă." Absolut nimic de adăugat. #Diaspora #Romani de pretutindeni