Este direcția în care se îndreaptă lumea una corectă? Este o întrebare la care răspusurile ar fi foarte variate, dar în cazul unui răspuns simplu, „da sau nu”, este foarte posibil ca răspunsul să fie unul negativ.

Împărțind societatea internaţională pe segmente, putem observa că nu există nicio zonă geografică sau socio-politică care să nu fie afectată de opinii și atitudini contradictorii. Contradicțiile respective se desfășoară în mare parte sub auspiciile problemelor care țin de termenul „graniţă”, asta deși, la o simplă privire aruncată asupra Globului, putem lesne observa că acesta nu are niciun fel de granițe predefinite.

Anunțuri
Anunțuri

Asta însemnă, pe cale de consecință, faptul că problema granițelor este una antropică, mai exact una creată de om.

Lăsând la o parte modalitățile în care se modificau frontierele înainte de cele două războaie mondiale, odată cu apariția ONU lucrurile păreau să conducă spre un status-quo permanent. Dar, așa cum era de așteptat, dat fiind elementul antropic arhiprezent în deciziile importante, respectarea deciziilor #ONU cu privire la inviolabilitatea frontierelor (întărite de Convenția de la Helsinki - 1975) a fost supusă unor provocări greu de surmontat. Țările cu ștate vechi în revizionism și expansionism au avut tot timpul obiecții în ceea ce lor li se pare că ar fi o respectare mai clară a drepturilor exclusive asupra anumitor teritorii. Din aceste interpretări, care țin doar de anumite viziuni, foarte multe state au atentat la teritorii care nu le aparțineau, dar aveau semnificații variate (cazurile Maroc vs.

Anunțuri

Sahara Occidentală, Rusia vs. Ucraina, India vs. Pakistan, Portugalia vs. Timorul de Est, China în Marea Chinei de Est, ș.a).

O dată în plus, omenirea nu poate respecta ceea ce s-a consființit la nivel internaţional după două conflagrații mondiale care au dat naștere unor monștri. ONU și-a văzut, nu o dată, autoritatea știrbită de statele care dețin mijloace coercitive și pe care le folosesc ca unelte de amenințare. Armamentul nuclear este instrumentul de șantaj cel mai des folosit în atacurile la dreptul internațional, care oricum are prevederi destul de vagi în ceea ce privește modalitățile de pedepsire a celor care se îndepărtează de la comportamentul de bun simț. Doctrinele de politică internațională, care poartă pompos numele unor lideri marcanți pe scena relațiilor internaționale, sunt pline de explicații vagi asupra unor concepte care sună destul de ambiguu. Un exemplu simplu este ultrauzata sintagmă „protejarea cetăţenilor şi a limbii în diaspora”. Cercetând atent în istorie regăsim cel mai des folosită această sintagmă în cazul administațiilor rusești de orice fel, cel puțin începând cu epoca modernă.

Anunțuri

Erijarea în „protectorul slavilor de pretutindeni” s-a perpetuat ca un arc în timp sau, folosind o sintagmă militară, a creat un ”cap de pod” peste timp.

Un lucru este cert, organizaţiile internaţionale nu pot ține pasul cu ideile de preamărire ale unor lideri care se fac că nu înțeleg pericolul la care este supusă umanitatea prin recursul la șantaj folosind arsenalul nuclear. Cu atât mai puțin dreptul internațional nu poate fi folosit doar în cazuri care nu privesc așa numitele „mari puteri”. Modul discriminatoriu de aplicare a acestuia este nuanțat de exemplul Iugoslaviei, în cazul căreia a fost înființat primul tribunal penal internațional. Pe de altă parte, în cazul anexăriii Crimeii de către moștenitoarea bolșevicilor sau în cazul anexării Saharei Occidentale de către Maroc, prin dreptul de veto deținut în mod inept de statele membre pemenent în Consiliul de Securitate al ONU dreptul internaţional a devenit doar o sintagmă perimată și supusă dezbaterilor, deși prin definiție „dreptul” de orice fel este inviolabil. #Barack Obama #Vladimir Putin