Democraţia priveşte lucrurile printr-o optică cantitativă când vorbim de vot (alegeri locale, parlamentare, europene şi referendumuri) şi pentru că este un vot universal, porneşte de la premisa bunei calităţi morale a votantului, buna creştere şi educaţie a acestuia în spiritul educaţiei civice ca dovadă a preocupării pentru starea societăţii şi a statului. Această premiză este ideală şi pentru că omul este imperfect dar şi coruptibil, acesta este cea mai mare vulnerabilitate a democraţiei. Omul!

Mediul familial, educaţia, sănătatea, dezvoltarea personală şi profesională vor da contur tipului de cetăţean în raport cu statul şi democraţia. Lipsa mediului familial sănătos, dezvoltării personale timpurie ori proaste, neîmplinirile în plan profesional vor face din cetăţean un om inconştient de propria-i putere, inapt pentru responsabilitatea propriei vieţi, cu atât mai puţin cea a trebuințelor statului. Însă existenţa acestor ingrediente în viaţa individului nu oferă o certitudine că acesta va fi preocupat de starea democraţiei în propria ţară.

O a doua vulnerabilitate rezidă în instituţiile democratice ale statului şi îşi au sursa în prima vulnerabilitate mai sus menţionată. Instituţiile statului sunt simple clădiri, în lipsa oamenilor care le populează, imaginea lor este dependentă de acţiunile decidenţilor iar calitatea şi eficienta acestor acţiuni este importantă într-un stat democratic. 

Parlamentul, ca şi organ legiuitor afectează direct şi indirect vieţile tuturor întrucât reglementează întregul univers al individului. Fie şi pentru acest fapt responsabilitatea care pică în mâinile parlamentarilor este uriaşă! Din acest motiv, factura şi busola morală a parlamentarilor este crucială, la fel şi educaţia, pregătirea şi preocuparea acestora pentru cetăţeni. TOŢI CETĂŢENII

Guvernul are de asemenea o responsabilitate uriaşă prin prisma strategiilor guvernamentale şi modul de aplicare a acestora, linii directoare care setează mediul economic, reglementează relaţiile economice şi implicit viaţa economică a cetăţeanului, sistemul de sănătate, sistemul de învăţământ, sistemul de pensii s.a.m.d.

Anunțuri
Anunțuri

„Toţi suntem egali în faţă legii” spune Constituţia ţării, iar cei care se asigură de acest lucru sunt parlamentul (prin legile pe care le adoptă/modifică/abrogă), Ministerul Justiţiei ca punte de legătură între stat şi Puterea Judecătorească, şi Sistemul de Justiţie. În acest context nu putem exclude de pe lista vulnerabilităţilor democraţiei, CORUPŢIA şi amintind că puterea corupe, pun accentul pe CORUPŢIA LA NIVEL ÎNALT. 

Cum arată lucrurile în România? Corupţia e transpartinică, justiţia îşi arată colţii iar mass-media s-a împărţit în tabere, s-a aservit. Prostituţia mediatică e în floare şi, glumind, nu-i de bine pentru producătorii de televizoare. Clasa politică ignoră un referendum, blochează votul din diaspora şi jigneşte românii plecaţi în străinătate.   #Guvern #Partide

Şi poporul? Prezenţa la alegerile parlamentare din 2012 a fost de 41,72%, mai puţin de jumătate. În traducere libere, toate opţiunile valabil exprimate nu înseamnă măcar jumătate din voinţa poporului. Democraţia înseamnă voinţa poporului, sau a majorităţii acestuia. Citind în spiritul şi litera legii, actualul #Parlament este ilegitim dar totuşi există. În concluzie, omul a făcut democraţia dar democraţia nu-i pentru om.