În urmă cu mai mulţi ani, până ca România să intre în Uniunea Europeană ca membru cu drepturi depline, româncele căutau insistent ceva de lucru în străinătate. Nu doar ele ci şi soţii sau iubiţii lor. Mă voi opri însă la badante şi viaţa lor. Pentru că şi eu trăiesc în Italia îmi permit să scriu câte ceva. Unele au obţinut măcar temporar un loc de muncă, adică fie şi pentru o lună, atunci când altele aveau concediu şi trebuiau să lase pe cineva în loc. Dar cele mai multe s-au descurcat singure. Familiile italiene, îmbătrânite ca şi populaţia Italiei în general, aveau nevoie de cineva bun la toate.

Aşa se face că multe dintre românce, mii şi mii, au luat calea aceasta, a muncii undeva, între zidurile unei case unde câte o bătrână sau un bătrân trebuiau îngrijiți.

Anunțuri
Anunțuri

Trebuiau să facă uneori şi mai mult decât li se cerea. Găteau, făceau curăţenie, spălau bătrânii, îi ştergeau la gură, la fund, da, exact cum aţi auzit şi poate că viaţa acelor oameni mai vârsnici a fost prelungită şi datorită româncelor badante. Şi le apucă acum râsu'-plânsu' când aud din întâmplare ce se bârfeşte prin ţara lor, România: Că au salarii de mii de euro şi stau bine mersi ceea ce e o minciună...

Nu de puţine ori, badantele trebuiau să fie bine pregătite psihic, să aibă putere în braţe şi răbdarea de care nu s-au crezut niciodată în stare. Stau în multe cazuri închise şi nu au voie să iasă decât o zi pe săptămână din curte, poate chiar ore. Când sunt plătite pentru a renunţa la zilele libere, rămân acolo, să muncească şi să cureţe cât e ziua de mare în urma altora, printre străini.

Anunțuri

Doamne fereşte să se îmbolnăvească, nu au voie. Alteori sunt privite cu dispreţ de unii italieni şi fac la propriu pe sclavele. E un şantaj moral, nu au soluţii pe moment, atunci.

Au fost şi cazuri fericite când unele familii de italieni s-au declarat mulţumite şi le-au fost aproape, ba chiar s-au despărţit greu de ele atunci când româncele au trebuit să îşi vadă de ale lor, pe alte cărări ale vieţii.

Riscurile nu au lipsit şi ele există şi astăzi. La sfârşitul lunii trecute o badantă a fost bătută crunt de un italian în Sardinia. Altă femeie cinstită care se ducea la serviciu, s-a trezit cu ditamai bastonul în cap, de la un boschetar de prin Africa, la Roma, pe via Cassia.

Siguranţa badantelor nu este totală. Zonele diferă, într-un mod se plăteşte sau munceşte la Roma, în altul în Toscana şi deseori foarte dificil în Veneto.

Badantele românce suportă mirosul bolnavilor prin spitale, stau cu ceasul la cap să le sune alarma la prima oră ori dorm iepureşte alături de camera câte unui bătrân, să nu se întâmple ceva cu el.

Anunțuri

Abia când au un moment de respiro mai intră şi ele, târziu, în noapte, pe internet de pe telefonul mobil să vadă ce şi cum.

Conaţionalele noastre au forţa să se şi îngrijească, cu toate opreliştile ivite în casele unde sunt angajate. Ştiu să strângă din pumni şi să-şi dea seama că tot ce fac ele, e pentru copiii lor şi pentru familie. Nu au venit de bună voie aici, în Italia. S-au văzut silite de sărăcia din ţară să plece. Ani de-a rândul, poate că nu au încetat niciodată să spere că într-o zi, se vor întoarce acasă.

Există şi excepţii. Au apărut familiile mixte, s-au căsătorit cu italieni dar au fost şi cazuri inverse, când italience s-au căsătorit cu români, însă mult mai puţine. Ele şi-au făcut în mare parte o altă viaţă, dacă vorbim de cele mai tinere iar acelea care sunt trecute de 45-50 de ani, tot sunt căutate de italieni, căci referinţele fac bine mereu şi încrederea e mai mare în viziunea anumitor familii ale italienilor.

Sacrificiu, lacrimi, dor de ţară, incertitudinea singurătăţii între străini, puterea de a merge mai departe pentru o viaţă mai liniştită, toate acestea au rămas şi vor mai fi încă multă vreme.

Respect badantelor românce din Italia! #romani in Italia #munca la domiciliu #Locuri de munca