Nu este deloc imaginaţie de scriitor şi nici iluzie. Ceea ce veţi citi este un fapt real despre o fată din România care nu are mâini şi picioare dar îşi vede de viaţă. Numele ei este Alberta Moşneguţu dar foloseşte un pseudonim ca scriitoare, Lorelai. Deja a făcut mulţi ochi să lăcrimeze. Nu are părinţi dar asistenta sa maternală îi este într-adevăr ca o mamă, Viorica Pârvan.

Românilor le-a fost prezentată pe micile ecrane cu ocazia anumitor emisiuni dintre care Next Star se distinge cel mai bine. Cunoscutul Pepe, membru al juriului şi colegii săi, au asistat uluiţi la evoluţia unei concurente care cântă, râde şi dansează, plină de o forţă lăuntrică fără de egal.

Anunțuri
Anunțuri

Lorelai scrie şi spune că trăieşte prin asta. Cântă la pian cu o pricepere dezarmantă folosind degetele de la picioare. Scrie şi cu pixul cu tălpile culcată într-o parte.

În presa de specialitate a fost numită "îngerul fără mâini". Ea şi-a lansat şi câteva cărţi, prima dintre ele la vârsta de numai 10 ani, elevă fiind la Şcoala "Vasile Cârlova" din Târgovişte. Romnewsmedia.com, Editura Mateescu şi în general presa dâmboviţeană şi centrală au mediatizat de atunci cazul acestei fetiţe formidabile.

Fetiţa a scris poveşti dar şi poezii. A inclus în volumele sale şi ilustraţii. Cărţile sale transmit un mesaj de luptă cu ea însăşi dar şi de încurajare pentru toţi ceilalţi. Creştinarea lui Dracula în cetate, volumul I şi Eroii, iubirile mele! sau Zâmbet de înger sunt cărţi scrise de această autoare care e un copil încă.

Anunțuri

În nici 3 ani a scris aceste volume dar s-a şi luptat cu propriile ei probleme. Mama sa a părăsit-o în spital dar peste vreo 2 luni a intervenit asistenta maternală despre care am scris mai sus.

Poate nu ştiaţi dar Lorelai e pasionată şi de pictură. Fără mâini şi partea superioară a picioarelor, femurul, ea continuă să trăiască făcând mereu ceva.

La vârsta de 8 ani, şi-a notat într-un carneţel ce i-a zis învăţătoarea şi anume că ea nu e un copil handicapat ci este unul cu nevoi mai speciale. Şi-a promis ca într-o bună zi să pună bazele unei fundaţii pentru copiii cu handicap.

Lorelai e de o politeţe fără seamăn, ştie bunele maniere şi se comportă ca un om mare. Din nefericire, trupul ei, mai ales în ultimii ani, a crescut prea mult comparativ cu picioruşele fără femur şi greutatea nu mai poate fi suportată.

După cum spuneam, nu e nici prima dată când scriu despre fetiţa de la Târgovişte şi probabil că nici ultima oară. Cu siguranţă că Lorelai ne va mai încânta cu realizările ei.

Privind către noi, oamenii care am avut norocul dat de un Dumnezeu al tuturor să fim întregi, fără dizabilităţi, mă întreb: Cât şi mai ales ce ne trebuie ca să fim fericiţi, oare uneori nu cerem prea mult deşi am primit ce alţii nu vor mai avea niciodată? #Romani de pretutindeni #Diagnostic #Muzica