Nu ştiu dacă şi vouă vi s-a întâmplat dar eu, în copilăria mea, am fost... copil. Aproape copil... Şi cred că trebuie să mulţumesc asta faptului că nu aveam decât program de două ore la televizor şi desene animate doar în week-end. Nu tu calculator, Facebook, tabletă, smartphone, Jurnalul Violetei, defilări pe podiumuri imediat după ce am pornit pe picioruşe... 


Mi-aduc aminte, însă, şi de mama care îmi rupea foile de la caietul de scris pe curat atunci când nu-mi ieşeau la perfecţie bastonaşele, de faptul că mă punea să recit Luceafărul la toţi musafirii, să vadă lumea ce odraslă deşteaptă are sau cum a trebuit să dau, mai târziu, la Pedagogic, pentru că mama voia să se facă învăţătoare, dar mamă-sa, adică mamaie, n-a avut bani s-o dea la oraş. Dar, ce ştia şi mama, avea 20 de ani când m-a făcut, era doar o copilă! În plus, nu avea acces la Google să dea search să vadă cum se cresc copiii după manual şi ultimele recomandări ale psihologilor pediatri. 


Acum, la rândul meu, sunt mamă. Una care a trăit, într-un fel, în ambele lumi, cea de dinainte, şi cea de după. Total diferite! Eu nu am scuza faptului că... nu ştiu, atât am... apucat, asta am văzut, doar trăiesc în era informaţiei. Însă, dacă uit cumva, între timp, amintiţi-mi...


...să nu îmi confund copilul cu mijlocul prin care îmi realizez visele încă neîmplinite! Ajută-ţi copilul să-şi găsească şi să-şi realizeze propriile vise!


...să nu cad în capcana vanităţii, transformându-mi puiul într-un patefon care recită şi cântă la comandă! Învaţă-ţi copilul să înveţe pentru el!


...să nu îi iau culorile din mână atunci când îşi exersează primele ,,trăiri” artistice pe pereţii casei! Pentru o lavabilă se vor găsi mereu bani, însă o personalitate frumoasă, neîngrădită de refuzuri absurde şi cicăleli inutile nu vei găsi nicăieri de vânzare!


...să nu îi iau la bătaie pe educatorii care, la doar 4-5 ani, îi vor da caiete speciale pentru temele de acasă! Sau să îi iau... Educatori bătuţi în cap, nu ne mai mutilaţi copiii cu insistenţa voastră imbecilă de a-i învăţa să scrie, să citească şi, eventual, să înveţe tablele adunării şi scăderii! Lăsaţi copiii să se joace cât încă nu sunt aliniaţi cu mâinile la spate, în neprietenoasele bănci ale clasei I! Şi lăsaţi-i să deseneze tulpinile copacilor cu verde şi portocaliu, dacă aşa şi le imaginează ei, nu le mai îndesaţi maro-ul ăla neprietenos între degeţele!


...să nu îmi uit copilul în faţa televizorului doar pentru că este mai comod pentru mine! Îmi va fi atât de incomod să culeg ceea ce am semănat, mai apoi...


...să nu îi cumpăr ultimele gadget-uri care îl vor ţine cu ochii aţintiţi într-un ecran ore în şir. Lăsaţi copiii să se bucure de satul bunicilor, de pacurile oraşului, de aer liber, de joaca împreună cu cei de-o seamă! 


...să nu îmi transform copilul într-un fashion-victim, să nu îl înscriu la cursuri idioate de modelling şi bune maniere! Nu-i învăţaţi de mici cu superficialitatea, cu etichetarea celorlalţi după brandurile pe care le poartă! Dăruiţi-le o copilărie cu pantalonii tociţi în fund de atâta joacă, nu una apretată, confecţionată pentru alţii şi amorul propriu!
#familie #Psihologie #Educatie