Ce-aţi crezut, dragi români justiţiabili, că Rarinca va rămâne un regretabil caz singular?! Se pare că nu, din nefericire: Tribunalul Timiş achită un inculpat după ce l-a ţinut nu mai puţin de nouă luni în arest pentru o crimă pe care nu a comis-o şi pentru care nu existau, de fapt, probe, conform Luju.ro. Achitare confirmată, ulterior, de Curtea de Apel Timişoara, printr-o decizie definitivă.

Intriga?!... O declaraţie a unui individ consumator de alcool necoroborabilă cu alte probe care să indice vinovăţia acuzatului. Şi, dacă tot nu s-a aprobat proiectul de lege care introducea noţiunea de "arest sever", aş propune o altă modificare, şi anume clasificarea arestului preventiv în două categorii, arestul abuziv şi arestul obligatoriu.

Anunțuri
Anunțuri

Ca să fim mai aproape de adevăr, căci practic asta se întâmplă în România de multă vreme.

Acuzat, arestat, umilit, achitat, nedespăgubit!

Numitul Alexandru Ioan Riti a fost acuzat de omor prin strangulare, trimis în judecată de procurori, fără probe, şi judecat în stare de arest, de către judecători, tot fără probe. Apoi achitat de toate instanţele. Timişoreanul şi-a susţinut neîncetat nevinovăţia, în ciuda presiunilor care s-au făcut asupra sa în scopul de a recunoaşte o faptă pe care nu a comis-o, aşa cum s-a dovedit ulterior.

Pentru umilinţa şi suferinţa la care a fost supus, dar şi pentru faptul că, bolnav fiind, inculpatul nu şi-a putut continua tratamentul în arest, acesta a cerut despăgubiri în valoare de două milioane de lei, cererea fiindu-i respinsă de instanţele din România.

Anunțuri

În consecinţă, statul român este, din nou, dat în judecată la CEDO, după cum a declarat însuşi fostul arestat pentru Pressalert.ro:

"E o hotărâre care, după părerea mea, e nesatisfăcătoare pentru mine, deoarece am fost înjosit în faţa oamenilor din Timişoara, în faţa familiei, a copilului. Toţi îl arătau cu degetul la şcoală şi îi spuneau că tatăl lui e criminal. Noi toţi ştiam că nu a fost aşa. S-au făcut presiuni asupra mea în timpul anchetei să recunosc, dar le-am spus că nu am fost eu şi am cerut să-mi aducă probe adevărate, nu ce spune unul. Cum sunt bolnav de TBC, mi-a fost întrerupt şi tratamentul în perioada cât am fost arestat. Sper să se facă dreptate la CEDO că a fost o suferinţă mare de tot." 


Justiţia la Consiliul Superior al Magistraturii: achitat, dar vinovat!

Şi, pentru că toate aceste "întâmplări" nu ne sunt suficiente ca să înţelegem cum stăm cu dreptatea în România, va veni un cunoscut CSM-ist şi va spune că "nu întotdeauna" o persoană achitată este şi nevinovată, ca să-l bulverseze şi mai mult pe cetăţeanul român nejurist (dar nu numai).

Anunțuri

Este vorba despre judecătorul Cristi Danileţ şi a sa halucinantă declaraţie de la TVR din data de 28 mai:

"Atunci când o persoană este achitată, poate să fie achitată pentru că nu s-a săvârşit fapta, şi atunci este o faptă imaginară, sau pentru că a săvârşit fapta, dar era, de exemplu, în stare de legitimă apărare sau pentru că nu răspunde penal, de exemplu, era într-o stare de iresponsabilitate sau de minoritate. Dar, pentru a aresta o persoana în condiţiile Codului de Procedură Penală, este suficient să am nişte suspiciuni că s-a comis o faptă si apoi să mai am nişte indicii că respectiva persoană încearcă să aducă atingere desfăşurării normale a procesului."

Un singur om nevinovat arestat o singură zi reprezintă un fapt de o gravitate covârşitoare într-un stat de drept, într-o ţară democratică. A fortiori mă întreb cum am ajuns să privim detaşat astfel de cazuri, ca pe ceva nu departe de firesc, în condiţiile în care actul de justiţie trebuie făcut pentru om, nu împotriva sa, pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor, nicidecum pentru încălcarea lor?! #familie #legislatie #Politie