Atunci, mii de mineri au ieşit din intestinele geologiei (chemaţi de un inginer de la ape*) pentru a veni în Capitală cu scopul de a face curăţenie şi de a sădi panseluţe cu târnăcoapele prin locurile prin care golanii şi elementele de origine fascistă călcaseră pe flori în încercarea lor de a destabiliza sistemul democratic original instituit în 22 decembrie. Se pare că cei mai mulţi dintre ei, din motive încă neelucidate de către procurori, pierduseră târnăcoapele, rămânându-le doar coada, dar acest lucru nu pare să-i fi deranjat nici pe ei şi nici pe trecătorii ocazionali.

Conduşi cu măestrie de Luceafărul Huilei - asistat, la rândul său, de vreo câțiva civili cu staţii de radio-emisie-recepţie - minerii au reuşit să elibereze destul de repede piaţa Universităţii.

Mai tarziu, cameramanii au găsit o dezordine de nedescris pe jos: mucuri de țigări, steaguri și pancarte rupte şi ceva dinţi abandonați. Prin datarea cu Carbon 14, s-a putut stabili cu aproximaţie că existau două tipuri de dinţi: unii proveniţi din dialogul anterior cu organele de miliţie şi alţii, mai proaspeţi, proveniţi din dialogul cu minerii.

Într-un mod surprinzător de ordonat dar spontan, după ce i-au zăpăcit pe aia din Piaţa Universităţii, cu corturi cu tot, apărătorii democraţiei din valea Jiului au reuşit să intuiască dintr-o ochire cine atenta, de fapt, la ordinea şi curăţenia din oraş şi s-au îndreptat spre sediile de partid nou înfiinţate, spre sediile ziarelor nou înfiinţate şi spre tot ce era nou şi înfiinţat, desființându-le. Pe drum se spune că ar mai fi corectat ceva freze, mustăţi sau ciocuri şi, în general, tot ce mişca şi nu prezenta încredere.



După ce minerii au găsit drogurile şi armele puse mai devreme la sediile partidelor istorice (pentru camerele de luat vederi) de către securiştii care trecuseră de partea Revoluţiei, era clar că pericolul era cât se poate de real: partidele de opoziţie şi gazetarii vânduţi acestora pregăteau o contrarevoluţie, pentru a destabiliza ţara. Bineînţeles că toate aceste dovezi au fost arătate poporului, la diferite ore de maximă audienţă.


După ce au repus totul în ordine, de ziceai că nici n-au trecut pe acolo, minerii, oameni vajnici şi cu spirit întreprinzător, au făcut o scurtă incursiune şi pe la principalele ziare, în special pe la cele care denaturau adevărul stabilit mai devreme de o echipă bine instruită din structura FSN.


După două zile intense de dialog sincer cu locuitorii Capitalei, minerii începuseră să se cam plictisească şi dădeau semne de tendință. Manifestau tendinţa de a-şi extinde raza de acţiune spre periferia Bucureştilor. Moment în care, cel mai iubit dintre pământeni (în procente, ar veni cam 90%) a ieşit la înaintare şi le-a mulţumit justițiarilor ad-hoc pentru sacrificiul deosebit pe care l-au făcut întru consolidarea statului de drept şi le-a urat drum bun și cale ferată. Minerii au aplaudat emoţionaţi şi au promis că se vor întoarce oricând va mai fi nevoie. Cred că a mai fost nevoie, dar, între timp, guvernul le-a închis minele.

Oricum, după ce le-au mai trecut vânătăile, un grup de elemente duşmănoase a făcut denunţ penal la Parchetul General, considerând că minerii au fost prea entuziaşti când i-au îmbrățișat frățește, iar procurorii n-au avut încotro şi au anchetat. Ei mai anchetează şi astăzi, deoarece aşteaptă probabil să moară vinovaţii de bătrânețe și victimele de ciudă. Sau nu există vinovați. #terorism #Armata

* În schimb, geologului nu i-a venit prin cap să cheme şi el marinarii, ca să fie chit.