Te vedem, politicianule, cum te dai de ceasul morţii pentru a discredita #DNA-ul, în speranţa de a-ţi salva pielea. Pentru că nu ştii când îţi va veni rândul şi ţie, poate chiar mâine. Și cu cât mai mulţi dintre colegii tăi corupţi sunt arestaţi, cu atât şansele să te toarne şi pe tine sunt mai mari. Vezi disperatul caz Şova. Te auzim cum strigi, la unison cu ceilalţi colegi de furtişag - cei care au trecut deja pe la Beciul Domnesc, deopotrivă cu cei care vor trece pe acolo în viitorul nu foarte îndepărtat (sperăm) - că această luptă anticorupţie ar fi devenit doar o unealtă politică ce are ca scop înlăturarea ta din politică. Ca să-ţi închidă gura despre lucrurile pe care le ştii, dar nu le poţi spune decât în momentul în care vei fi, eventual, arestat. Logic.


Discursul ăsta l-am auzit din gura multor politicieni - nu eşti tu singurul - doar că nu crede nimeni astfel de gogoriţe. Colega voastră, d-na Udrea, a explicat foarte clar, de altfel, cum funcţionează lucrurile în politică. Fiecare baron local se zbate şi cheltuie şi promite (sau şantajează şi ameninţă, după caz). Pe oricine: pe oamenii de afaceri (pentru a-i da bani pentru campania electorală), pe preoţi (pentru a face propagandă electorală în biserici) şi, în general, pe toţi oamenii lui, pe care i-a "sevit" odată cu ceva. După care, ajuns în fotoliul de parlamentar, se bate să ajungă dacă nu ministru, măcar un secretar de stat sau ceva, prin vreo comisie, ca să-şi scoată și el banii pe care i-a investit şi să câştige, acolo, de-o vilă, două. Una la munte, una la mare, vreo câteva apartamente (în oraşele principale), vreo două-trei case prin străinătăţuri, vreo patru maşini de lux, acolo, o colecţie de Rolex-uri, opere de artă etc. Că doar n-or să trăiască din salariul de la Palament, care, se ştie, nu-ţi ajunge nici de coafor.


Toate aceste lucruri le cunoştem deja şi nu ne mai miră. Ceea ce ne miră, însă, este faptul că sunt şi unii formatori de opinie extrem de cunoscuţi şi apreciaţi (cel puţin până acum), aparent echidistanţi, care susţin cam acelaşi lucru! Şi anume, că DNA ar fi doar un instrument în mâna nu se ştie cui care vrea să se răzbune pe d-nul Tăriceanu, de exemplu, care e curat ca lacrima. Sau pe Udrea, Bica, Vâlcov, Dragnea sau Năstase şi pe mai toţi cei încarceraţi. Că lupta asta împotriva corupţiei este bună şi ea, dar nici chiar să-l deranjezi pe ditamai primul ministru, care are atâtea pe cap. Lasă omul să se opereze în linişte în Turcia, să mai dea o tură pe la Dubai, ca să mai alunge stresul post-operatoriu şi de cel produs de ziarişti, şi pe urmă o să treacă şi pe la DNA, dacă timpul o să-i permită.


Dintr-un astfel de discurs, înţelegem că lupta împotriva corupţiei e bună, atâta timp cât ea acționează împotriva bunicilor infractori care corup doctorii cu găini şi ouă, ca să nu le mai tot taie statul din pensii. Că nu le mai ajunge nici de pâine, dar de coafor! Dar dacă începi să te iei de "înalţii demnitari" - care nu-s ca toţi ceilalţi oameni obişnuiţi, cum plastic s-a exprimat finul primului sinistru - atunci, dragă DNA, o să-ţi cam taie aripile ăştia, ca la găină, ca să nu mai poţi sări gardul.


Așa că, după oboseala din Parlament (unde tocmai şi-au votat pensiile speciale), parlamentarii noștri se adună pe la câte un bar select şi fac brainstorming. Vor să găsească o soluţie legislativă. Nu neapărat exilul, dar ceva care să mai limiteze din elanul procurorilor şi, eventual, să fie imediat înlocuiţi, în caz de "excese" de genul celor de mai sus.
#Victor Ponta #Elena Udrea