Ionela Danciu Brişcaru este o luptătoare. A învins statul după o luptă îndelungată, într-o speţă (Legea pentru indemnizaţiile multipleţilor), care din bun simţ trebuia câştigată în primă instanţă şi uitată apoi, la cât de ruşinoasă a fost pentru România. Când bunul simţ îţi spune că este normal ca fiecare copil să beneficieze de alocaţie individuală, ea a trebuit să lupte ani de zile în instanţă pentru a convinge statul de acest lucru şi în final a câştigat. I-a fost aproape familia, societatea civilă care a susţinut-o şi avocaţi profesionişti care au ajutat-o în demersul ei. Dar toată această notorietate pe care a dobândit-o în acest răstimp se întoarce acum împotriva ei, precum efectul de bumerang.

Anunțuri
Anunțuri

După ce a învins cancerul (altă luptă grea câştigată), acum este în imposibilitatea de a se angaja. Un loc de muncă decent conform pregătirii ei profesionale, pare acum de neconceput. Într-un recent interviu acordat la Antena 3, ea a relatat cum un angajator i-a spus verde în faţă că nu o angajează deoarece notorietatea ei i-ar aduce televiziunea pe cap, iar după televiziune ar apărea fiscul. Un răspuns care sugerează frica de a angaja o persoană vocală, care nu ar face compromisuri şi care nu ar ceda presiunilor pe care un angajator le face de obicei asupra subordonaţilor săi.

Este o situaţie obişnuită în România, faptul ca un subaltern să fie în incapacitatea de a răspunde ilegalităţilor pe care cei ce îi conduc le cer să le facă sub semnătură privată, trăind cu sabia lui Damocles deasupra capului şi riscând să îşi piardă în orice moment agoniseala de o viaţă şi chiar libertatea. Arestările din ultima perioadă, făcute atât la vârf dar şi în rândul persoanelor mai puţin vizibile şi mai discrete din spatele unor afaceri de milioane, ţin parcă să demonstreze acest lucru.

Anunțuri

Între timp, între două CV-uri trimise, un interviu ratat şi un post pentru care a aplicat, Ionela face ceea ce ştie ea mai bine, luptă pentru cei care nu au puterea să o facă, se revoltă împotriva abuzurilor sau indolenţei celor care temporar ne conduc destinele şi le demască ilegalităţile.

Într-un demers absolut necesar, un guvern populist dublează alocaţiile iar preşedintele cu care acesta coabitează, promulgă legea simbolic de Ziua Copilului, într-un efort conjugat de imagine publică şi capital electoral. Într-un demers similar, o femeie se luptă cu sistemul şi câştigă, dar efectul este contrar şi invers proporţional cu efortul depus.

Asta-i România în care trăim, asta-i România cu care ne mândrim!

Dar despre cum se împart sinecurile de partid şi cum se fac angajările în administraţia de stat, într-un articol viitor. #legislatie #Locuri de munca