De câteva secole, în ţara noastră există copaci unicat în lume. Nu neapărat ca specie ci mai degrabă ca durată de viaţă. Discutăm acum despre stejarii seculari.

Personal, am fost într-o rezervaţie de lângă Sighişoara. Este vorba de Păşunea Breite. I-am văzut bătrâni, decişi parcă să învingă fiecare an care va mai trece. Un loc cu linişte şi o vibraţie aparte în mijlocul naturii. Am ajuns şi puţin mai la nord...în judeţul Bistriţa...la fel...frumuseţe...aer curat...o natură cum numai un paradis pământean ne-ar putea oferi.

Au trecut câţiva ani de atunci, din 2010. Iar astăzi, aud cum frunzele copacilor foşnesc mai cu teamă între ele, în bătaia vândului ori sub picăturile ploilor trecătoare.

Anunțuri
Anunțuri

Este consecinţa firească a unei nesăbuinţe umane, generată de tăierea iraţională a pădurilor. Un subiect de actualitate, din păcate, pentru teama nu doar a copacilor dar şi a noastră.

Stejarul secular e doar nemuritorul dintre milioanele de copaci încă aflaţi în picioare, ai României. Lăcomia unora nu a ţinut cont niciodată de câteva aspecte primordiale: Fără păduri ne moare natura, habitatul animalelor este distrus iar poluarea câştigă teren. Şi noi, ne îmbolnăvim. Rădăcinile seculare sau mai tinere, solidifică pământul, împiedică alunecările de teren şi aduc un plus de bine tuturor.

Un simplu copac, are capacitatea să absoarbă monoxidul de carbon, ozonul, dioxidul de sulf şi apoi...eliberează oxigenul cel dădător de viaţă. Un singur copac însă nu e suficient. Tăiat, el creşte în abia 2 decenii şi aşa cum spune un proverb chinezesc, dacă vrei să ai pădure, "plantează- acum".

Anunțuri

Copacii înfrumuseţează bulevardele oraşelor, parcurile, natura şi de fapt, lumea cu totul. Răcoarea lor adăposteşte animele sălbatice, atât de necesare într-un ecosistem tot mai zdruncinat şi până la urmă, ne răcoreşte şi pe noi, apărându-de totodată de razele uneori prea fierbinţi ale soarelui.

Pădurile, lăsate la locul lor, împiedică sau măcar reduc inundaţiile plus că pământul nu o mai ia la vale, nu mai avem atâtea tragedii datorate alunecărilor de teren.

Da, oamenii au nevoie de lemne să se încălzească însă uscăturile sunt multe şi cu puţină logică plus bunăvoinţă, putem ca societate civilă să prevenim abuzul împotriva pădurilor.

Pe mine nu mă interesează pierderile unei anumite companii austriece sau ale regiei de stat Romsilva câtă vreme totul e regizat ca într-un film real cu profit şi pierderi ori zei autotintitulaţi ai industriei lemnului. Şi mai ales, câtă vreme nu se pune nimic în loc ori trebuie pus prea mult şi durează generaţii...

De aceea spun că acei copaci seculari sunt numai exponenţii unei puteri mai presus decât a noastră, care i-a aşezat acolo, ca pe nişte dovezi ale băgării de seamă pentru fiecare dintre noi.

Anunțuri

Am văzut la Sighişoara şi stejari seculari rostogoliţi, prăbuşiţi...dar din cauze fireşti, nu pentru că au fost tăiaţi.

Şi am mai văzut ceva...anume că fără pădure fiecare pârâiaş poate seca. Poate că singurul pe care nu aş vrea să-l mai aud, ar fi izvorul de lacrimi rămas anume fără apa dintre rădăcinile care "plâng" după suratele lor, rămase înfipte în pământul acela, tot mai puţin verde.

Am văzut câteva zeci de camioane trecând încărcate ochi cu ditamai buştenii. Nu, nu erau arborii seculari ci chiar dintre cei tineri. Şi atunci, mi-am imaginat cum ar fi să nu mai pot păşi printre firele de iarbă întrebându-mă gânditor: Şi rădăcinile au lacrimi, nu-i aşa? #Padure #Traditie