Începând cu luna ianuarie 2015, atunci când Banca Centrală a Elveţiei a decis înlăturarea pragului de paritate între CHF și Euro, în România, dar şi în alte state care au acordat credite în franci elveţieni în perioada de boom economic, numărul persoanelor care s-au confruntat cu imposibilitatea de plată a crescut într-o manieră alarmantă.

Pe acest fond, în România, eminențele cenușii ale băncilor, dar şi politicienii dornici să achiziţioneze capital electoral au propus numeroase posibile rezolvări care mai de care mai inedite. Soluţiile vehiculate de către bănci spre exemplu propuneau în cea mai mare pondere o refinanţare în lei (o batjocura ce ar fi însemnat ca un credit să coste de câteva ori mai mult decât la momentul acordării).

Anunțuri
Anunțuri

Un fapt deja cunoscut este acela ca Banca Naţională a României a fost şi este mereu aliata băncilor comerciale indiferent de justețea cauzei acestora sau nu. Ceea ce sper că nu au uitat oamenii este că în perioada 2007-2008 BNR a închis ochii permiţând băncilor să realizeze un fel de cămătărie cu acte în regulă profitând de slabele cunoştinţe ale românului de rând în materie de economie, politici de creditare etc.

Spre deosebire de circul autohton, în alte state băncile centrale şi-au asumat greşelile trecutului şi încearcă o redresare a situaţiei. În Croaţia s-a decis ştergerea datoriilor cetăţenilor în cuantum de maxim 6.000 USD. O măsură similară a fost adoptată recent de către grupul Piraeus în Grecia.

Ceea ce nu înţeleg (sau nu vor!) liderii autohtoni este că indivizii care îşi dau aproape tot venitul lunar (în unele cazuri chiar tot sau şi mai rau!) băncilor sub formă de rate bancare nu mai au ce sa cheltuiască sub alte forme.

Anunțuri

Gândiţi-vă că o amnistie parţială de 30% ar permite unui cetăţean să economisească la un venit de 1.000 de lei aproximativ 300 de lei. Aceşti bani, cu siguranţă vor ajunge în consum: hrană, servicii medicale, turism, achiziţionarea unor diverse bunuri etc. Astfel ar creşte cererea, iar oferta ( producătorul) ar fi nevoită să se diversifice, să se extindă - acest fapt ar însemna noi locuri de muncă, noi contribuţii sociale, mai mulţi bani încasaţi din TVA. Ar putea fi o situaţie benefică pentru ambele tabere, dar cu siguranţă mult mai puţin lucrativă pentru bănci.

Este problematic că tot sectorul bancar românesc este privatizat. Astfel, capitalul băncilor (ratele pe care le plătim lunar sunt o parte majoră a acestui capital) nu este redirecţionat înapoi în economie. Fluxul monetar este dirijat spre băncile mamă. Evident, economia autohtonă nu poate decât să piardă de pe urma acestei realităţi. #ANAF #Fonduri nerambursabile