În ultima perioadă, orice om cu „ochi” pentru aşa ceva a fost martorul unui proces ciudat de tâmpire a românilor. Sună dur, dar cam ăsta e adevărul. Ştiinţa nu este sprijinită în niciun fel, de la niciun nivel, arta nici atât (muzeele sunt subfinanţate, iar exemplele de artă modernă din spaţiul public sunt chiar cenzurate de către oameni cu destulă influenţă), iar performanţa şcolară este sinonimă cu o nimica toată; nu faci bani mulţi şi uşor, nu eşti „şmecher”.

România scoate pe bandă rulantă tineri absolvenţi de studii superioare. Licenţiaţi în fel de fel de domenii, mulţi dintre ei nu au o bază solidă de cunoştinţe, o cultură generală, unii nefiind în stare nici să scrie corect gramatical în limba nativă şi ajung şomeri. Ziarele mor, încetul cu încetul, iar informaţia se mută în digital (fie el #internet sau TV), în mare parte, pentru că e mult mai uşor să vezi ceva pe YouTube sau în feed-ul Facebook şi să-l crezi, să-l dai mai departe, să-l comentezi. Uneori, o problemă arzătoare a unui oraş nu stârneşte deloc interes, în faţa unei tâmpenii filmate de cineva, care devine virală într-o oră.

În era internetului, oricine este specialist. Ţi-ai cumpărat un aparta foto DSLR? Ţi-ai făcut şi o pagină de Facebook intitulată „cutărescu PHOTOGRAPHY”. Ai un blog? După două-trei articole ai şi publicat ghiduri despre cum să reuşeşti în blogging sau despre cum să monetizezi aşa ceva. Problema este că marea asta de „experţi” a ajuns să-i eclipseze pe cei care au studii şi experienţă clară în aceste domenii, în cele din urmă ajungându-se ca o postare pe Facebook să aibă mai multă credibilitate în rândul utilizatorilor decât un articol din ziar, documentat şi cu puncte de vedere oficiale.

Practic, fie că ne place sau nu, tot acest proces introduce o idee simplă în mintea românului de rând: omul în care ar trebui să ai cea mai puţină încredere este omul care ştie cel mai bine despre ce vorbeşte. Pentru că un om informat este greu de controlat.

Cu părere de rău, observ că şcoala din România nu mai educă tinerii. Din păcate, nici măcar nu-i mai pregăteşte pentru un job...

Îmi amintesc cum singurul care-şi făcea tema la matematică era arătat cu degetul de restul clasei, fiind considerat un tocilar. Cu greu era inclus în activităţile colectivului, căci restul erau „cool” şi aveau preocupări mult mai "importante" şi interesante.

Un om informat este greu de controlat, greu de manipulat şi greu de prostit. Un popor care-şi discreditează propriii intelectuali şi promovează vulgaritatea, banul, hoţia şi „şmecheria”... #retea sociala