În 13 octombrie 1994, un grup de deputaţi au înființat un grup de lucru care avea ca sarcină elaborarea unei legi menită să definească mai bine modul în care pot fi înfiinţate şi susţinute financiar partidele politice. Într-un interviu publicat în ziarul Aderărul, unul dintre principalii iniţiatori ai legii, deputatul UDMR Gyory Tokay arăta consideraţiile de la care porniseră pentru - să zicem - obţinerea unei explicitări a dreptului constituţional de liberă asociere.

În fapt, după cum puteţi observa în imaginea cu interviul de-atunci, se propunea mărirea de zece ori a numărului minim de membri fondatori - de la 251 la 2.500 - şi se limitau donaţiile şi alocaţiile bugetare.

Anunțuri
Anunțuri

Scopul definit era de a se „elimina neregulile existente, în finanţare” şi de „a se mări gradul de securitate şi de independenţă financiară”. Încă de atunci, membrii comisiei - înarmaţi cu informări privitoare la modalitatea de funcţionare a partidelor politice în celelalte ţări ale Europei occidentale - încercau să se preocupe de micşorarea permeabilităţii formaţiunilor politice faţă de factorul economic, adică faţă de principala sursă de corupţie.

Că nu s-a reuşit, asta vedem şi noi. Dar, după mai bine de 20 de ani de la demersul deputaţilor, cred că putem recunoaşte aici fisura creată prin legea care a fost, în final, adoptată, sub aprobarea tuturor celor care credeam că, astfel, contribuim la o implementare a instrumentelor esenţiale ale oricărei democraţii autentice.

Retorica momentului era scoaterea activităţii politice din zona derizoriului - erau mai mult de 150 de #Partide înfiinţate, care primeau subvenţii de la bugetul de stat şi aveau sedii oferite de statul român, sedii în care începuseră să funcţioneze discoteci, cazinouri, baruri şi restaurante.

Anunțuri

Eliminarea micilor afacerişti din zona în care doream cu toţii să se profesionalizeze actul deciziei politice a dus, însă, pas cu pas, la o întărirea a partidelor, dincolo de limita firească într-o democraţie consolidată.

Am ajuns în punctul unde decizia liderului este lege, singura lege imuabilă pentru membrii formaţiunii. Cu totul altundeva, adică faţă de principiile constituţionale generoase: garantarea dreptului parlamentarului de a-şi exprima, prin prestaţie, în legislativ, propriile-i convingeri şi concepţii, validate de ai săi alegători.

Iar tentativa de limitare a puterii liderilor prin introducerea votului uninominal... ce să mai vorbim! Noi tocmai ne pregătim să facem înapoi paşii făcuţi într-o direcţie, probabil în căutarea liniei de mijloc: reducem pragul, în ceea ce priveşte numărul de membri necesari pentru înfiinţarea unei formaţiuni politice la 3 (trei) şi revenim la votul pe liste. E adevărat că datele societăţii româneşti de-acum nu mai concordă cu cele din 1994, şi totuşi...

Anunțuri

Dacă aş fi ştiut acum 20 de ani unde vom ajunge, probabil că nu numărul minim de membrii fondatori ai unui partid mi-aş fi dorit să crească, ci ar fi trebuit să ne uităm cu mult mai multă atenţie la modalităţile de finanţare. #legislatie