Pare hazardată, prin complexitatea şi particularitățile ei, zugrăvirea între oglinzi paralele a societăţii româneşti, începând cu perioada cuprinsă înainte de Primul Război Mondial şi cea de după Revoluţia din '89. Şi totuși, ce a fost admirabil şi a fost greşit atunci, ce este bun şi ce este rău astăzi?

Sub sceptrele lui Carol I şi Ferdinand, România era, dincolo de modernismul și vivacitatea ei, un stat patriarhal, straturile sociale dispuneau de frontiere bine definite. Evident, ca mai întotdeauna, nervura ruralităţii era predominantă, per ansamblu, asigurând o treaptă stabilă, de netăgăduit, economiei. O economie funcţională, pe care nici măcar manualele de istorie comunistă n-au reuşit să o ascundă - anul 1938 fiind considerat un apogeu din acest punct de vedere.

Anunțuri
Anunțuri

Printre rarele similitudini de atunci şi de acum, regăsim neastâmpărul politic, cu o notă pozitivă, cel puţin ca efect al nivelului de trai, în dreptul perioadei interbelice. Tot în acest segment de timp a înflorit efectiv latura spiritualităţii româneşti. Influenţele germanofile sau, şi mai accentuat, francofile au determinat o "inflaţie" de aşi ai intelectualităţii noastre. Nume de referinţă precum Noica, Ţuțea, Cioran, Eliade pledează fără dram de echivoc în acest sens.

Trecem peste cele patru decenii şi jumătate de ruşine istorică numită #Comunism, vreme în care valorile s-au nivelat în jos din pricina unui sistem importat şi total contra naturii. Piramida socială a fost răsturnată cu susul în jos. Cei ce atunci se întrebau şi se îndoiau de stupida orânduire impusă s-au văzut trataţi ca nişte paria ai societăţii.

Anunțuri

Aceasta, dacă au avut şansa de a nu fi închişi, torturaţi ori trimişi în lumea drepţilor.

"Spectacolul lumii" de azi, de la noi

În fine, ce spectacol ne oferă România de astăzi? După ce a ratat lamentabil un tratament-şoc de resetare pe plan politic în Duminica Orbului din 20 mai 1990, prin alegerea unui politruc de carieră (îmi rezerv dreptul dezvinovăţirii, întrucât l-am votat pe pitorescul Ion Raţiu), culegem ce am semănat. Un stat cvasicapitalist, care întreprinde reforme şchioape într-un ritm de melc embrionar. Un sistem anchilozat ce resimte, ba chiar respinge inexplicabil nevoia acelui cosmopolitism atât de binefăcător României, la început de veac XX şi după.

Fotografii de "atunci" şi de "acum", tablou imaginar

Deoarece vorbeam mai sus de imagini şi oglinzi, pun în racursi fotografii de "atunci" şi de "acum". Cafeneaua fraţilor Capşa era frecventată cândva de personalităţi ale vremii: ultimi boieri, oameni politici, ziarişti, foşti suverani şi preşedinţi, prim-miniştri, actori, diplomaţi, scriitori etc.

Anunțuri

Dacă nu pentru a se duela în polemici cordiale, cel putin pentru a mânca primele bomboane "truffe" apărute în România. Acolo, undeva pe Calea Victoriei. În pozele de culoare sepia, mai pot fi văzute maşini de epocă şi trăsuri. Printre ele, o protipendadă din care nu lipsesc doamne şi domnişoare în rochii de muselină cu mănuşi albe şi umbrele de soare. Tabloul imaginar este întregit de domni în costume de tweed, papion şi pălării de pai. Lumea a evoluat. În locul tabletei "Bayer" au aparut cele cu 4G. Pe "bulivard" nu mai galopează bidivii, ci herghelii închise în BMW-uri. Nu se mai merge la Cărăbuş, Alhambra sau Oteteleşanu, ci la Bamboo. Nu se mai ascultă George Vraca, C. Tănase ori "d-na cântecului românesc", Maria Tănase. Azi sunt în vogă… era să dau nume, dar mă opresc. Am o dilemă totuşi: era bine atunci sau este "super" acum? #Romani de pretutindeni #Traditie