Grecia. Ţara civilizaţiei străvechi, de unde pildele homerice au străbătut timpul şi spaţiul până azi. Dar românilor de acolo nu le arde uneori de Iliada sau Odiseea, iar Eneida lui Vergilius este prăfuită într-un raft al uitărilor! Ei au stat cu sufletul la gură când, în Atena, populaţia greacă a ieşit în stradă şi o mare parte chiar a cerut ieşirea din Uniunea Europeană! Au deci şi conaţionalii noştri destule probleme în statul elen! Le place muzica lui Vangelis Papadoupoulos, dar le pasă de viaţa lor, înainte de toate.

Australia. Ţara-continent de la antipozi, unde românii s-au dus să trăiască, adaptându-se unor legi şi obiceiuri poate total opuse celor cu care erau obişnuiţi! Dar sunt tot ai noştri şi, chiar dacă de România îi despart mii bune de kilometri, plaiurile mioritice le-au rămas în suflet, orice s-ar spune.

Anunțuri
Anunțuri

Frumoasa Spanie sau tărâmul apelor minerale, Portugalia, îngheţata Canadă ori conservatorismul Marii Britanii, Suedia cu Norvegia alăturate Finlandei cu cercul polar, Danemarca vikingilor de demult sau sobrietatea Olandei cu vecinătatea Belgiei, simt toate măcar imaginar ceva. Simt cum le trece o dorinţă românească prin ele, făcând escală în Austria şi Elveţia, în Germania sau Franţa. În sfârşit, un ocean de speranţe leagă imigraţia de America, mereu redescoperită altfel de la Cristofor Columb încoace. Despre Italia nici nu mai vorbim, aici deja suntem peste 2 milioane! Comunităţile de români sunt, în concluzie, pretutindeni!

De ce toată această înşiruire? Pentru că românii, milioane de caractere risipite în ţările lumii, nu vor uita niciodată să vadă cu ochii dorului  sau chiar şi fără să vrea locul de unde au plecat.

Anunțuri

Unii spun că le e bine, iar de România nu vor să mai audă, sătui de situaţia de acolo concretizată în două cuvinte: corupţie şi sărăcie. Dar ceilalţi se mândresc cu originea lor. Indiferent că se feresc să arate din ce ţară sunt, prin străinătate, toţi, laolaltă cu cei care se laudă cu ţara lor, tot vor ajunge înapoi, pe meleagurile româneşti.

O carte mai mare decât Biblia s-ar putea scrie cu ce a pătimit fiecare peste mări şi ţări ori cum s-a descurcat ca să aibă o viaţă decentă. Dar toţi, fără excepţie, trebuie să revină acasă. Nu neapărat cu avionul sau vaporul ori maşina se văd nevoiţi să vină înapoi, în ţară, ci cu interiorul din fiinţa lor, imprevizibil câteodată. Mulţi nu vor să mai audă de vreo întoarcere, alţii abia aşteaptă. Indiferent că se întâmplă sau nu, românii, măcar în subconştient, toţi se întorc cel puţin o dată în România. Renegarea originii este imposibilă şi greu de respins, evidenţa e clară: Ei s-au unit prin internet, din orice colţ al lumii, comunică, se interesează de cei din ţară ori le place când mai citesc despre vreo campioană româncă la gimnastică, de exemplu.

Anunțuri

Românii, fie că vor sau nu vor, vor avea întotdeana tendinţa să se gândească la ţara lor şi să vadă locuri şi oameni de acolo, în acelaşi subconştient. Până la urmă, e şi o problemă de ordin psihologic şi orice specialist îmi poate da dreptate. De aceea spun că toţi cei din străinătate se întorc, fie şi-n treacăt, de unde au plecat! #Diaspora #Romani de pretutindeni #romani in UK