La ora când sunt aşternute aceste rânduri, sute de oameni poate că se urcă pe malul Libiei într-o nouă barcă a speranţelor. În urmă cu aproximativ un an, era un proiect amplu denumit în Italia "Mare Nostrum". Ţările Europei nu au fost însă toate de acord cu punerea sa în aplicare aşa că italienii s-au văzut nevoiţi să renunţe la el. Practic, se dorea punerea de soluţii în aplicare pentru rezolvarea crizei imigranţilor sosiţi din Africa.

Astăzi, Africa plânge din toate încheieturile. Marele continent, aflat la sud de Bătrânul Continent, cu toate frumuseţile lui exotice, fauna uimitor de variată şi resursele pe care le deţine, se zbate într-o continuă sărăcie.

Anunțuri
Anunțuri

La aceasta se adaugă şi conflictele din anumite ţări africane care duc la războaie sângeroase.

Oamenii simpli sunt disperaţi şi fug oriunde au ei impresia că le va fi mai bine. Dar mor prea mulţi, încercând să ajungă în lumea civilizată. Italia e mai mereu în alertă maximă. Dinspre Libia şi nu numai, sosesc bărci supraîncărcate cu oameni disperaţi, femei şi copii mici care de multe ori îşi găsesc sfârşitul sub valuri.

Numai anul trecut, statisticile ne spun că au pierit înecaţi 3500 de imigranţi africani. Pentru anul acesta, previziunile nu sunt deloc îmbucurătoare: În următoarele 5 sau 6 luni, aproape 200 000 imigranţi africani ar putea ajunge pe ţărmurile Italiei care nu poate face singură faţă costurilor şi eforturilor de salvare.

Europa e un continent mic dar Organizaţia Naţiunilor Unite ar trebui să fie mai preocupată de căutarea unor soluţii care să rezolve situaţia.

Anunțuri

Nu poţi da vina pe aceşti oameni amărâţi că fug de războaie sângeroase sau de sărăcie. Nu-i poţi lăsa să moară cu copiii lor sub valuri. Drama africană continuă şi nimeni nu caută eliminarea cauzelor acolo de unde ele provin. Niciunde nu se vorbeşte despre aplicarea unei strategii pentru oprirea războaielor şi a lipsurilor acolo, în ţările de unde vin aceşti fugari nevinovaţi.

Structurile cu potenţă logistică ale comunităţii internaţionale discută doar despre stoparea valului de imigranţi africani sau cum şi unde vor fi duşi însă mai deloc nu se vorbeşte despre un plan al ajutorării economiilor din ţările africane sau oprirea războaielor. Orgoliile ruseşti sau americane s-au oprit la Marea Neagră în loc să pună umărul ca să ajute Africa şi ţările de acolo.

Africa jeleşte, africanii mor, se scufundă sub ochii noştri şi dintre valuri, mai vedem câte o mână care se zbate neputincioasă, apoi se afundă în abisul morţii.

Oamenii aceştia de altă culoare au suflet ca şi noi, familii, năzuinţe şi lacrimi.

Anunțuri

Ei plâng din moartea care-i urmăreşte în propria ţară şi apoi zâmbesc cu strângere de inimă când se urcă într-o ambarcaţiune unde nimic nu e sigur. Traficanţii se folosesc de posibila lor moarte încă de când se află în viaţă. Într-o barcă ce poate duce un maxim de 20 de persoane se pot urca de câteva ori mai multe.

Vă amintiţi de nava Titanic? Atunci, bogaţii vroiau o croazieră dar tot ei aveau acces primii la puţinele bărci de salvare.

Lumea e nedreaptă. Viaţa e nedreaptă. Dar noi, oamenii, care trăim şi nu suntem încă loviţi de mirosul armelor şi al fumului sau boli molipsitoare, noi, cei care nu mai avem unde fugi, să ne amintim că nu a trebuit să trecem cu barca ditamai apele, alungaţi de tunurile conflictelor. Să ne amintim că milioane dintre semenii noştri au fost imigranţi.

Cei despre care scriem acum, sunt însă altfel. Ei au curajul disperării, pentru că deşi au cunoştinţă despre puţinele şanse de a ajunge pe malul european, nu încetează să întindă mâinile spre noi, cu moartea spre moarte, călcând sub valurile speranţei. Căci acele valuri le dau oamenilor încrederea că-i ajută să ajungă pe celălalt mal şi ironia sorţii face ca tocmai ele să-i acopere, în clipa din urmă. #Diaspora #familie