Credință sau doar dorința de a se incadra in tipare?

V-ați întrebat vreodată care sunt pașii evoluției minții umane? Ei bine, nici eu, însă de la o vreme am început să mă întreb în ce direcție se indreaptă această societate în care trăim și ce cote se vor atinge.

Pe zi ce trece, oamenii își exprimă diverse opinii, se implică în numeroase proiecte, iau diferite decizii, evoluează însă mai există o categorie, cei ce preferă să fie înrădăcinați pe vecie. De ce preferă asta? Pentru că așa au fost învățați că este corect, rațiunea fiind eliminată din această ecuație.

Un subiect extrem de picant al generației acesteia este religiacredința și desigur, Biserica. Să începem de la origini. În trecut, fiecare popor avea un specific, o zeitate în care să creadă, spre exemplu: romanii credeau in Apollo, Hercules, Minerva etc., grecii în Afrodita, Diones, Hades, egiptenii în Amon-Ra, Osiris și mulți alții. Noi, credem în Dumnezeu, în Biblie, în concepția de Rai și Iad. Sau cel puțin credeam. S-a întrebat oare cineva vreodată cine sau ce sunt mai exact aceste zeități, cine le-a făurit și care este de fapt rolul lor? Probabil ca mulți au făcut-o însă prea puțini au plecat în căutarea răspunsurilor.

Dar să nu deviem de la subiect. Revenind în ziua de astăzi, toate concepțiile sunt impuse, nimeni nu are dreptul să întrebe absolut nimic, termenul de cunoaștere deja începe să dispară din mintea și vocabularul multora. Îndoctrinarea este soluția adoptată de majoritate, încercările de a comercializa chiar și ce era considerat divin acum mult timp. Cum s-a ajuns aici? Unde se va ajunge? Nu știm momentan. Credința nu mai este ceva ce trebuie să păstrezi doar pentru tine și sufletul trăieșe ceva ce trebuie expus și impus. 

Biserica nu mai este un loc sacru unde mergi de bună voie pentru a comunica deschis cu sufletul tău și cu ceva mult superior lui, este o instituție unde trebuie să investești pentru a fi pe bunul plac al comunității. Nu mai ai garanția că banii ajung unde trebuia să ajungă sau că sunt preluați în scopuri bune, teama și nesiguranța au pătruns chiar și în aceste instituții. Copiilor nu le mai sunt insuflate adevăratele valori, nu le mai sunt spuse povești frumoase înainte de culcare, dimpotrivă, le sunt implantate informații despre care le este interzis să aibă chiar și cea mai mică curiozitate. Cum le este dictat, așa trebuie să joace. Un lucru îngrozitor care din păcate ia amploare. Oamenii au ajuns să facă lucruri necugetate, lucruri riscante doar pentru a își arăta așa zisa credință, mintea lor este infestată de factori dăunători care, devenind obsesii, le acaparează mintea și le întunecă judecata.

Un exemplu curent: totul este mediatizat, cu ocazia fiecărei sărbători toate canalele transmit mulțimea de așa ziși credincioși care se îngrămădesc la ușile Bisericii pentru a prinde loc, care utilizează violența pentru a prinde un loc, care recurg chiar la un limbaj agresiv doar pentru a putea să se afle mai aproape, trupește desigur. Din punct de vedere sufletesc sunt la un alt capăt, în mintea lor ruleaza doar anumite idei, precum o melodie aflată mereu pe repeat.

Care este de fapt scopul? Ce se poate obține? Absolut nimic. Oamenii își induc anumite idei pe care se bazează fără a judeca înainte, păcat, unii ne sunt sau ne-au fost lideri.

Fiecare om are dreptul să își aleagă drumul în viață, în opinia mea, fiecare trebuie să creadă în ceea ce se regăsește, nu în ceea ce consideră alții că s-ar putea încadra. Fiecare om trebuie să le ofere celorlalți libertatea de a crede in ceva, fără a-i judeca. Nu arăți faptul că ești un bun credincios dacă utilizezi un megafon pentru a anunța toată populația orașului în care locuiești.

Astăzi, cei ce practică ateismul sunt numiți automat fii lui Satan, lucru complet irelevant. Oamenii nu au timp să se mai documenteze iar astfel contribuie la distrugerea pasului numit evoluție.

Deschideți ochii! #Romani de pretutindeni