In urma cu un sfert de veac, banatenii din orasul de pe Bega propuneau intregii romanimi un "edict" popular care ar fi schimbat total si ireversibil parcursul unei natiuni proaspat descatusate dintr-un regim ilegitim si criminal. Acel punct 8 al Proclamatiei de la Timisoara era sabotul ce ar fi deraiat noul tren luat in graba, dar cu tot instrumentarul "nobilelor idealuri socialiste" de catre proptelele din randurile 2 si 3 ale diabolicului monolit rosu instalat la putere in primavara lui '45.

Prin meschine prestidigitatii politice, guvernarile ce s-au succedat din 1990 pana azi au reusit sa anihileze acel deziderat crucial pentru viitorul corect si lipsit de lest al Romaniei.

Anunțuri
Anunțuri

Din nefericire, pe un termen dureros si nedefinit in timp, comunismul a ravasit stratificarea sociala atat de bine definita in Romania sub sceptrele lui Carol I si Ferdinand Intregitorul, precum si in perioada interbelica. De indata cu navalirea celovecilor stalinisti cu stea pe tancuri si la cozoroc, tara a intrat in cel mai lung si intunecat tunel al timpului.

Istoria nu poate omite aportul consistent la invazia sovietica al inventatorului semnului victoriei (cele doua degete in V), premierul englez de la acea vreme, W. Churchill. Aparatul opresiv instaurat si-a preluat cu tot zelul rolul de strivire a valorilor nationale, mai ales dupa abdicarea regelui Mihai, la sfarsitul anului 1947.

Capeteniile stangii extreme s-au inconjurt de caini ai razboiului romano-roman. Mai precis, oportuniste cozi de topor ce aveau in ranita cateva clase primare si hotararea de a urca ierarhic, oferindu-si serviciile cu o slugarnicie fara cusur.

Anunțuri

Printre acestia, doar doi mai tin episodic capul de afis al stirilor din media actuala. Ion Ficior si Alexandru Visinescu. Deferiti justitiei pentru crime impotriva umanitatii. Indivizii cu pricina nu au fost niciodata complici cu deceptia. S-au simtit mai mult decat confortabil in armurile lor de tartori mici, dar cat se poate de utili unei masinarii de transformat oameni intr-o pasta inofensiva sau, dupa caz, in cadavre.

Remuscarile, scrupulele, clementa erau pentru ei simple ifose intr-un spatiu concentrationar, intr-o lume aproape complet lichelizata. Asa ajunsese Romania, pana atunci moderna, vie: un Auschwitz fara crematorii. Ficior, Visinescu, ca si alti confrati de-ai lor, ar fi reusit cu un minim efort sa schimbe cascheta de militian cu gluga unui gade. Increderea in sine izvorata dintr-o neostoita sete de importanta le oferea dreptul de a racni, tortura sau ucide. Timpul nu le-a estompat deloc acest soi de infatuare maladiva. De aici puterea, pe care nu se mai sinchisesc sa o disimuleze, dandu-le dreptul in opinia lor, sa afiseze public rictusuri arogante de sub palarii de fetru ori de a gesticula cu lehamite atunci cand isi plimba lodenul printre jurnalisti.

Anunțuri

In acest sens, este ilustrativ comportamentul calaului de la Periprava pe parcursul celor cateva minute in care s-a aflat fata in fata cu una dintre victimele sale de pe vremuri. Din nefericire, astfel de "centurioni" ai comunismului salbatic au beneficiat din plin- chiar si dupa revolutie- de o bizara si nelalocul ei protectie fata de eventualele actiuni de a comparea in fata instantelor de judecata. Pana de curand, in cazurile tandemului Visinescu-Ficior.

Daca adaugam pensiile de-a dreptul obraznice de care dispun acesti tortionari, avem portretul inestetic al unui stat democratizat succint si neprofund. Revenind, cei doi sefi de puscarii comuniste reprezinta pe latura lor (mai exista particularitati de alta natura) excrescentele unui regim perfid, anacronic si descarnat moral. Regim ce s-ar fi inecat demult in propria neputinta si inutilitate, daca macazul 8 din statia Timisoara ori legea lustratiei ar fi functionat in Romania atunci cand trebuia. Adica devreme, in zorii anilor '90. Astfel, peste aceste intentii firesti, de rectificare a erorilor istoriei recente nu s-ar fi asezat un strat de colb complice si vinovat. Ca un semn vetust de lustru pe reverul unei redingote noi. #Romani de pretutindeni