Intotdeauna am avut o retinere fata de idealul de frumusete feminina de dimensiunile 90/60/90.

Consider ca suntem fiinte foarte diferite, avem predispozitii genetice particulare si de departe nu orice femeie poate sa aiba dimensiuni apropiate de acestea si totusi sa fie ea insasi, sa-si exprime tendintele si necesitatile native. M-am "luptat" deseori cu prietene care tineau cure de slabire prostesti si aveau complexe de inferioritate crezand ca au "fundul mare" sau "pulpe imense" (desi, in realitate, erau doar putin mai "plinute" decat se considera azi a fi "frumos").

De curand am avut cateva discutii foarte interesante cu un prieten, artist plastic.

Anunțuri
Anunțuri

El mi-a readus in minte vechea problema si mi-a dat niste raspunsuri neasteptate. Iata ce mi-a relatat el:

"Intotdeauna mi-au placut femeile plinute. Chiar si cele "rubensiene" - asa cum le numesc eu pe acelea a caror frumusete generoasa este foarte departe de idealul actual… Cel mai mare cosmar al meu este sa am ca model o femeie slaba. Sau si mai grav: sa fac sex cu o astfel de femeie. Cand contemplu o femeie plinuta simt o caldura placuta in tot corpul, ca si cum "curentii de viata" care o insufletesc trec in mine si se exprima in opera pe care o creez. Simt viata pulsand in ea, fierbinte, coplesitoare, o simt ca pe un pamant fertil capabil sa primeasca samanta si sa o faca sa rodeasca. In bratele rotunde si moi ale unei femei plinute ma simt plutind ca intr-un ocean de placere electrizanta.

Anunțuri

Femeile plinute au o pofta de viata, o caldura si o bucurie radianta care ma fascineaza. In schimb nu pot sa support femeile slabe - si majoritatea top modelurilor actuale sunt extreme de slabe, anorexice. Cand privesc o astfel de femeie am senzatia ca eu insumi nu am mancat de o saptamana..."

Marturiaamicului meu mi-a parut foarte interesanta intrucat ea confirma ceea ce simt eu insami despre avantajele a cateva kilograme in plus. Am continuat sa studiez subiectul si am dat peste o carte foarte interesanta: Fat Sex: The Naked Truth, scrisa de Rebecca Jane Weinstein. Autoarea este de parere ca idealul de frumusete feminina al societatii actuale este complet nerealist si chiar periculos intrucat "daca ar exista o femeie reala cu proportiile papusii Barbie, ea nu ar fi capabila sa se tina pe picioare". Un astfel de ideal genereaza o stare de neincredere in sine si frustrare in multe femei care simt ca nu vor fi niciodata capabile sa arate astfel, si de aceea se considera urate si nedemne de iubire. Pe de alta parte Rebecca Weinstein arata ca multi barbati simt o atractie deosebita fata de femeile plinute, chiar daca unii dintre ei nu vor sa recunoasca asta pe fata pentru a nu fi luati in ras de catre amicii lor.

Anunțuri

Concluzia? Nu, nu propun sa relansam moda femeilor "rubensiene". Dar cred ca ar fi util sa constientizam diferentele dintre noi si faptul ca fiecare avem o frumusete aparte pe care o putem exprima doar atunci cand suntem noi insine. Parerea mea este ca o femeie arata frumoasa doar atunci cand se exprima plina de curaj pe ea insasi, in toata plenitudinea caracteristicelor sale unice. In multe cazuri cel mai mare minus al unei femei nu este "fundul prea mare" sau "sanii prea mici" sau "ochii prea caprui" ci complexele de inferioritate si neincrederea in sine. Cand acestea se asociaza cu starea de slabiciune, frustrare si iritabilitate care apare din cauza dietelor aberante orice farmec feminin se spulbera definitiv.

Poate ca pentru multe dintre noi o cura serioasa de incredere in sine ar fi mult mai eficienta decat multe cure de slabire...

#Tratamente