Povestea minunii neuitate vreodată începe într-o noapte tulbure, Învierea Mântuitorului. Isus din Nazaret, cel numit Mesia şi mai apoi Mântuitorul, parcurgea drumul purtându-şi crucea, plângând şi iertând, îndurând şi apoi dându-şi ultima suflare. Nu mai este nevoie să reamintim toată istoria vieţii lui Isus. Scripturile au rămas mărturie unică a existenţei sale zbuciumate, dincolo de alte dovezi, purtate din veac în veac şi din gură-n gură.

Creştinismul a devenit o religie puternică odată cu Naşterea Fiului Domnului, cum mai este El cunoscut. Un împărat al binelui, rival al războaielor sângeroase, purtător de nemărginită iubire pentru semenii săi, mesaj repetat la nefârşit de cel care avea să marcheze o epocă continuată până astăzi şi apoi mereu, peste veacuri.

Anunțuri
Anunțuri

Nu voi cita din afirmaţiile înalţilor prelaţi sau din studiile de referinţă ale celor pricepuţi să explice simbolistica, substratul ori scopul trăirilor emanate de la Isus.

Unii spun că El a înviat ca să ni se dovedească adevărul, anume acela că e Fiul lui Dumnezeu. Alţii găsesc explicaţii diferite. Nu ştiu cât de relevante sau nu sunt aceste întrebări retorice până la un punct ori citatele bliblice. Ca şi carte a cărţilor, credincioşii spun că Biblia nu trebuie pusă la îndoială.

Mă separ de toate acestea nu ca să contrazic ceva sau pe cineva ci pentru a-mi exprima propria opinie. Isus Hristos, s-a născut cu un scop şi a murit tot cu un scop. S-a născut pentru a răspândi lumii mesajul păcii, iubirii şi al iertării. A murit pentru a lua asupra sa prin condamnarea la moarte, toate păcatele lumii noastre, toate greşelile omului.

Anunțuri

Nici Isus nu a explicat adevărul, doar L-a arătat. Iar acest adevăr, biblic sau nu, ştiinţific sau nu, este unul singur: lumea noastră arată altfel şi mai bine când oamenii se iubesc mai mult între ei, când muritorii învaţă să ierte, să ducă sufletul lor deschis către alt suflet. Înţelegere, toleranţă, bunătate, dragoste, acestea sunt mesajele unei morţi dramatice şi ale Învierii de apoi.

Personal, cred că Învierea Domnului reprezintă un simbol al adevărului cât se poate de clar că fericirea noastră, liniştea, puritatea inimii sunt adunate laolaltă în nemurirea noastră, spirituală. Când nu ştim să iertăm şi duşmănim, când alungăm sentimentele frumoase din noi în favoarea urii, atunci murim paradoxal, chiar vii fiind, fizic.

Hristos a Înviat pentru a păstra printre noi mesajul limpede că trebuie să fim mai buni. Lumină din Lumină e mereu în sufletele noastre atunci când vorbim şi ne purtăm frumos unii cu ceilalţi, faptele bune rămân şi ele vii după ce noi încheiem ciclul vieţii pământene.

Anunțuri

E minunat să ai o credinţă în tine. Să crezi în ceva. De fapt, în fiecare an spunem "Hristos a Înviat" la miez de noapte dar parcă atunci înviem şi noi, aievea, odată cu El şi ne simţim bine sufleteşte.

Toţi greşim câte ceva măcar o singură dată în viaţă. Dar toţi, la unison, putem ierta şi iubi mereu prin vorbe şi fapte frumoase în aceeaşi viaţă. Poate că Învierea Sa a avut şi acest scop, să ne reamintească cât de puţin ne trebuie ca să fim oameni.