Cei de la "Romania, te iubesc", respectiv Pro Tv prezinta fericirea in adevaratul sens al cuvantului doar prin gasirea unui zeu, mai exact Dumnezeu.

De ce ar face o emisiune TV asta? De ce le-ar induce oamenilor ideea ca fericirea consta neaparat intr-o zeitate? Ar putea la fel de bine sa se gandeasca la faptul ca fericirea vine cand viata de familie este completa, cand realizarile pe plan de afaceri, automat si financiar, este realizat, iar omul fara prea multe griji poate spune ca a gasit fericirea. Cum ar ajuta gasirea unui zeu, conectarea cu ideea de zeitate sa ajute la nivelul de fericire ale unei persoane?

Au prezentat un articol in care spun ca in perioada lui '90 mai multi studenti au luat decizia sa se calugareasca deoarece il cautau pe Dumnezeu de mult, iar cautarea lor a luat sfarsit cand au ajuns la Oasa, loc unde a luat "viata" comunitatea lor, cea despre care spun ca se afla intre cer si pamant, asta nu inseamna ca acolo se afla Dumnezeu sau ca ar exista undeva, cel mai probabil in mintile oamenilor care au nevoie sa creada in ceva, in cineva, iar propria persoana nu prezinta conditiile necesare legat de anumite aspecte si principii pe care ei le au la baza.

Anunțuri
Anunțuri

Continuand, articolul Pro Tv spune ca sute de tineri merg acolo in fiecare an pentru a-l gasi pe Dumnezeu, iar in urma unui procedeu sofisticat al parintilor din manastire, reusesc sa se descopere pe ei.

Din aceasta comunitate face parte si parintele Pantelimon, este foarte pasionat de fotografie, asa ca urca de foarte multe ori pe varful Fetita din muntii Sureanu pentru a fotografia soarele la rasarit sau la apus, fiind fascinat de priveliste. In valea acestor munti se afla manastirea Oasa, ridicata de Mihail Sadoveanu si Ioan Pop scriitorul, initial fiind o biserica de lemn ce a fost mutata la malul unui lac de acumulare realizat de comunisti, mai tarziu din biserica de lemn a fost ridicata manastirea Oasa.

Tot parintele Pantelimon este cel care a afirmat ca a ajutat foarte multi tineri care cautau ceva si nu stiau ce, voiau ceva si nu stiau ce, iar el i-a ajutat sa dea un inteles dorintelor pentru ca li se poate adresa din interiorul lor.

Anunțuri

La manastirea Oasa se aduna sute de tineri in taberele de vara, unde primesc "locuri de munca" de la calugarii locului, muncind in voluntariat cot la cot cu ei, mergand prin paduri in cautarea lemnelor de foc, etc.

Cea mai neplacuta parte din intregul reportaj este faptul ca subliniaza: "Si un ateu devine credincios aici", iar asta doar din cauza ca Iona, un fost ofiter de armata si profesor de limbi clasice, declara ca este ateu cand a descoperit manastirea Oasa, cea care l-a schimbat intr-un om religios.

Daca manastirea a schimbat un naiv, nu inseamna ca un ateu in adevaratul sens al cuvantului poate deveni om religios.

Iona este acum calugar la manastirea Oasa, iar scopul lui este de a nu face nimic in fiecare zi, dupa cum declara, insa spune ca este foarte greu sa nu aiba activitate, insa a reusit sa isi opreasca mintea si trupul, fara a explica de ce ar face asta si care ar fi beneficiile unei asemenea decizii.

Ceilalti calugari spun ca atunci cand nu muncesc pentru manastire se roaga, incep de la 3 dimineata si continua sa se roage pentru toti cei care i-au vizitat candva si continua sa o faca.

Anunțuri

Cu toate astea, cine ar crede ca fericirea se gaseste in acest fel? Cine ar crede ca asta este o solutie buna pentru dezvoltarea speciei umane, pentru era moderna in care traim, unde tehnologia predomina, informatia se gaseste oriunde, iar fericirea poate fi "pusa la punct" prin metode ce nu tin de singuratate si de trecere la un mod sedentar al unei specii ce nu a fost facuta pentru asta, omul!