Subiectul poate fi discutat la nesfârşit pentru că într-adevăr, nu ne confruntăm doar cu un tacit conflict de viziune între generaţii, la nivelul percepţiei despre lume şi viaţă dar şi cu modul în care vorbim sau scriem corect.

Cum scriem deci corect în limba română?

Dacă întreb pe cei de vârsta a treia, vor da un răspuns greşit din punctul meu de vedere, dar corect din al lor. Pe vremea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, se scria "sunt" şi nu "sânt". Mai mult, se scria "sînt", cu "î" din "i" ulterior.

Au trecut anii dar generaţiile au învăţat abecedarul aşa cum li s-a predat de la clasa I. Generaţia lui Dej a constatat că generaţia lui Ceauşescu nu mai scrie "sunt" ci "sînt".

Anunțuri
Anunțuri

După decembrie 1989, o a treia generaţie, care de fapt a prins două regimuri, atât totalitar cât şi democratic, a învăţat din mers datorită ideilor şi schimbărilor iniţiate de miniştrii educaţiei şi învăţământului că trebuie să scrie aşa, de exemplu: "sânt", pământ, fără "î" din "i" în interiorul cuvântului sau cu "î" din "i" la începutul şi finalul cuvântului. Excepţia o fac doar cuvintele compuse, cum ar fi "neînsemnat" şi nu "neânsemnat". Alţii greşesc flagrant şi scriu "ânainte" în loc de "înainte".

Ei bine, motivul acestui articol îl constituie o întrebare la care am văzut răspunsuri diferite, oamenii nu mai ştiu şi fiecare generaţie se ghidează după ce a învăţat la vremea ei. Pe scurt, am întrebat public pe o reţea de socializare cum se scrie corect, "ouălor" sau "ouălelor".

Anunțuri

Concluzia este că se scrie ouălor, fapt consemnat şi de D.E.X-ul actualizat. ca exemplu nu putem spune "caselele" la plural ci "casele". Deci, articol hotărât, cazul dativ.

Schimbările care au intervenit de numai câţiva ani, la nivelul scrierii anumitor cuvinte în limba română, au derutat lumea pentru că nu toţi oamenii au timp să se informeze ce modificări au avut loc. Generaţia lui Dej, a lui Ceauşescu, cea postrevoluţionară şi cea tânără, născută după anul 1990, scrie iar diferit: cei mai în vârstă ştiu şi au învăţat că se scrie "nici-o", "nici un", cei mai tineri că se scrie "nicio", "niciun" şi exemplele pot continua.

Problema devine şi mai acutizată deoarece inclusiv cetăţenii străini care au studiat româna acum 20 sau 30 de ani au învăţat scrierea într-un fel şi astăzi altă categorie de cetăţeni străini, mai tineri, învaţă limba noastră cu modificările la zi.

Mai survin şi regionalismele și  cuvintele internaţionalizate, pentru că mulţi români sunt plecaţi din țara, iar în diaspora nu au timp să înveţe modificările apărute în limba româna legate de scrierea ei corectă.

În final, consider că limba noastră trebuie să rămână aşa cum este, fără să mai fie modificată excesiv la intervale de timp relativ scurte. Este o problemă actuală care trebuie diminuată dacă nu chiar eliminată definitiv.