Controlul democratic al instituțiilor de securitate este piatra de temelie a oricărei democrații consolidate. Dacă vrem să ne numim democrație, atunci toate instituțiile de securitate trebuie controlate de Parlament. Un stat fără controlul parlamentar în domeniul securității va fi numit și judecat o democrație nefinisată sau o democrație în formare.
Trebuie în primul rând să se facă distincția între ceea ce reprezintă secret de stat și ceea ce nu reprezintă și să nu se blocheze transparența în domeniul controlului asupra securității.
Trebuie luat în considerare faptul că misiunea Parlamentului este de a reprezenta interesele și îngrijorările cetățenilor și acesta trebuie să se angajeze pentru un control transparent al sectorului de securitate (armată, poliție, servicii de informație, jandarmerie etc.), pentru a nu se ajunge la excese. Politica securității naționale influențează asupra vieții, valorilor și bunăstării cetățenilor nu nu trebuie permise în nici un caz abuzuri din partea instituțiilor de securitate. Totodată este necesară transparența bugetară a bugetelor de securitate atât pentru forțele armate, cât și pentru serviciile de informații.
Dar controlul instituțiilor de securitate nu stă doar în mâna Parlamentului. Societatea civilă și mass media trebuie să contribuie pentru examinarea detaliată a sectorului de securitate în interiorul cadrului stabilit de Parlament, dar corectând inadvertențele în transparența Parlamentului în ceea ce privește controlul asupra acestui sector. Societatea civilă și mass - media trebuie să insiste ca acest control să fie cât mai transparent, păstrând un echilibru între ceea ce este secret și ceea ce nu este.

Societatea civilă trebuie să joace rolul său pentru procesul de asigurare al controlului asupra sectorului de securitate. Societatea civilă este importantă pentru procesul de democratizare și este expresie a sa. Ea trebuie să joace un rol puternic și în creștere pentru funcționarea democrațiilor stabile. Societatea civilă are posibilitatea și trebuie să fie o contrapondere în fața competențelor statului și, din cauza naturii sale pluraliste, să se asigure ca statul să nu fie un mijloc în serviciul a câtorva interese meschine sau a anumitor cercuri de influență. Și mass media, ca "a patra putere în stat" trebuie să contribuie la supravegherea sectorului de securitate. Comunicarea Parlamentului cu publicul și mass media în ceea ce privește sectorul de securitate, trebuie să fie la un nivel adecvat și, aici, la acest capitol, legislativul român are lacune grave, după părerea mea. Spun asta pentru că am auzit pe unul dintre parlamentarii comisiei de supraveghere a SRI, spunând că dacă va exista vreodată vreun raport făcut de această comisie privind vreun exces al acestei instituții, el niciodată nu va fi dat presei. Țin să menționez că sus-numitul parlamentar se dădea bine pe lângă reporterul de la televiziunea B1 TV, spunând că "se lucrează" referitor la o creștere a transparenței în domeniul supravegherii. Adică, domnule deputat, transparența va exista, dar ea va lipsi cu desăvârșire?!

Parlamentul ar trebui să arate un interes mai crescut pentru ca publicul larg să aibă nivelul și calitatea necesară de informație în ceea ce privește informația referitoare la chestiuni de securitate.

Consider că democrația în România bate pasul pe loc în ceea ce privește controlului transparent asupra sectorului de securitate. Parlamentarii nu își cunosc prerogativele, societatea civilă și mass media nu își cunoaște posibilitățile. Ar fi bine să învățăm mai multe la acest capitol de la democrațiile consolidate occidentale pentru a nu forma monștri instituționali în domeniul securității.