Cetatea pe care s-a așezat comuna Pantelimon din județul Constanța, mi-a lăsat un gust amar. Criticile sunt poate de prisos, dar cineva trebuie să vorbească și despre asta. Un indicator cu numele cetății abia se zărește. Culoarea pală nu îl scoate în evidență cu nimic din peisajul locului. Suportul metalic este ruginit. Pentru a putea vizita cetatea, ai nevoie de curaj. Câinii te pot mușca dacă nu ești atent și calci în gunoaie aruncate inconștient peste una dintre comorile Dobrogei. Fiind o cetate, aș fi vrut să citesc undeva, pe o pancartă câteva detalii. Dar lipsă totală. Din măreața cetate, au rămas niște pietre, nu ruine. Și nu mă mir.

Dobrogea are o imensă bogăție multiculturală, pe care le-o lăsăm câinilor, ca adăpost.

Anunțuri
Anunțuri

Ruinele care ar trebui scoase la iveală ca un bun cultural al locului sunt practic uitate, aruncate la 100 de metri de ultima uliță a satului.

Și nu ar fi prima experiență de genul acesta. Deși deviez puțin de la povestea cetății, am întâlnit un caz de abandon cultural chiar în podul unei biserici. Eram cu colegii tot în deplasare. La Topalu. O localitate drăguță, primitoare, curată, din județul Constanța. Având o biserică foarte veche cei din localitatea respectivă, am decis să o vizităm și să facem câteva poze. Curiozitatea ne omora. Podul era accesibil tuturor. Am urcat. Scările stăteau să cadă cu noi, praful nu te lăsa să respiri și mai trebuia să facem și pași de uriași pe scările acelea pline cu diferite obiecte. Am ajuns într-o încăpere foarte mică din podul bisercii. Acolo, erau înghesuite două vestiare metalice, ruginite, pline de praf și...de cultură. Cărți vechi, de sute de ani. O comoară inexplicabilă a Dobrogei, dar și a României.

Anunțuri

Cărți scrise cu alfabetul chirilic, cărți bisericești și nu numai.

Tabloul cărților mâncate de mucegai, rugină și umiditate era completat de excrementele șoriceilor care și-au tocit dinții ronțăind la coperțile cărților. Și foarte tare... preotul le ține de frumusețe. Știe de ele, dar nu le folosește.

Avem lângă noi, sub nas, atâtea lucruri de valoare și noi alergăm ca niște iepuri pe câmpul cu flori, după senzaționalul și incredibilul ieftin, oferit la televizor. #Romani de pretutindeni