Nu e nicio noutate faptul că românii sunt în centrul atenţiei peste hotare imediat cum unul de-al lor comite o infracţiune. Din nefericire, în Italia, Anglia şi lista poate continua, concetăţenii noştri sunt generalizaţi după fapta deloc lăudabilă a unuia dintre noi.

În ultimul an, mai ales de când Uniunea Europeană a obligat inclusiv ţările mai conservatoare să permită dreptul la muncă, românii sunt jigniţi, ironizaţi, batjocoriţi chiar de către cine nu ar trebui. Într-un top deloc plăcut, se situează Marea Britanie, adică exact unde nu ar trebui. Englezii mai ales, se remarcă prin critici deseori nejustificate la adresa noastră şi ei par să fie loviţi de o astenie cronică.

Anunțuri
Anunțuri

Politicienii lor, în mare parte, habar nu au habar de istorie şi de vina pe care înaintaşii lor o poartă pentru situaţia dificilă în care se află poporul român. Au uitat că liderul lor din anii '40, alături de alţii, Winston Churchill, inclusiv americani, au aruncat România în sfera de influenţă a Uniunii Sovietice, adică în subdezvoltare. Au trimis ţara noastră în totalitarismul bolşevic şi astăzi se prefac că nu ştiu nimic din toate astea.

Nici Italia dar nu e unic caz nu face excepţie atunci când vine vorba de acuze la adresa românilor din străinătate care au emigrat sau muncesc pe teritoriul lor. Încerc să le readuc aminte chiar şi olandezilor că specialiştii noştri, conaţionalii foarte buni în meseria lor, doctorii, profesorii, inventatorii, sunt tot pe teritoriile lor şi continuă să plece din România, atraşi de un venit mai bun.

Anunțuri

Despre toţi aceştia nu prea se înghesuie unii străini să scrie în presa lor.

Povestea unui român emigrant nu va semăna niciodată cu povestea unui italian sau englez ori german, etc. Aici vorbim despre trauma unui popor subjugat, mai mereu de-a lungul vremii, a cărui mentalitate nu e uşor de schimbat după o jumătate de secol de bolşevism şi indiferenţă occidentală.

Câţi italieni îşi spală la fund părinţii bătrâni sau suportă munca umilitoare prestată de badantele românce? Câţi englezi au inventat stiloul, cum a făcut un român sau avionul cu reacţie? Câţi sportivi britanici sau olandezi au luat pentru prima oară nota 10 la Montreal, în 1976, definind perfecţiunea pentru prima dată în istorie în anul 1976 cum a reuşit Nadia Comăneci? Câţi regi cu sutele din aceste ţări au stat stavilă în faţa marilor imperii ale timpurilor, cum ar fi Imperiul Otoman, de exemplu cum au stat domnitorii noştri?

Câţi români trudesc pe şantierele vestice, ştiu ei oare? Unii mor, cad de pe schele în veri toride sau în ierni necruţătoare, femeile românce pică şi ele pradă câte unui violator neaşteptat ori înşelăciuni...Câte lacrimi şi cu cât efort muncesc pentru o altă ţară decât a lor scrie cât şi cum ar trebui în ziarele din peninsulă sau din insula britanicilor? Câţi elevi sunt fără condiţii optime în ţara lor şi reuşesc astfel să aducă sute de medalii la întoarcere?

Românii din afara graniţelor sunt foarte buni în ceea ce fac.

Anunțuri

Ei s-au împrăştiat pe tot globul pământesc, pentru o viaţă mai bună dar apoi, direct sau indirect, au pus şi pun umărul şi în acest moment la dezvoltarea economiilor ţărilor de adopţie. Dacă ar întrerupe munca aşa, dintr-o dată, toţi cei peste 100 de mii de români din Paris, Londra, Roma sau la unison în Anglia, Italia, Germania, nu economiile acestor state dezvoltate ar suferi?

Ţările din Occident ar trebui să vadă cu ochi buni toţi românii, nu doar pe cei din Diaspora ci şi pe cei din ţară pentru că şi în România se suferă, tranziţia spre ceva mai bun nu se mai termină şi totuşi, românii trăiesc, se luptă cu destinul, speră şi izbutesc acolo unde alţii rareori reuşesc.

Unii străini uită, mereu ei uită toate aceste lucruri sau pur şi simplu nu au cunoştinţă despre ele. dacă în România analfabetismul este prezent la o scară care nu ne place, între mulţi englezi sau olandezi ori din alte state, regăsim din nefericire "analfabetismul" conştiinţei.

Aceşti români încălţaţi cu adidaşi şi cu mâinile pline de bătături, aceste femei românce care plâng, zâmbesc dar mereu încearcă să facă ceva bun şi pentru familii străine ori firme italiene, germane, englezeşti, sunt de neclintit în faţa drumului greu uneori pe care şi l-au ales.

Mă mândresc când scriu despre toţi românii, fie din ţară fie din străinătate, pentru că acolo unde s-au dus, dacă au greşit, cauzele din trecut au fost uitate iar dacă au făcut ceva bun, frumos, jurnaliştii sau politicienii mai rasişti de felul lor, s-au prefăcut că nu-i observă. Să adaug totuşi că sunt destui oameni din aceste ţări care ne apreciază, pentru că legea nescrisă a compensaţiei există oriunde şi în orice. Din fericire.

Românii din ţară dar şi din străinătate au umplut lumea cu dorul, ambiţia, lacrimile şi succesele lor. Asta trebuie să scrie orice jurnal dintr-o ţară străină pe prima pagină. #Diaspora #Romani de pretutindeni