Semnul Crucii este un gest simbolic ce face referire la cele patru directii a Crucii si la Sfanta Treime. Prima referinta la semnul Crucii apare în jurul anilor 160-225 d. Hr. si este si astăzi un gest făcut de toti crestinii.

Semnul Crucii a fost motivul schismei vechilor credinciosi caci pe vremea patriarhului Nikon, Biserica din Constantinopul impunea Bisericii Ruse folosirea a trei degete in semnul Crucii, in loc de doua. Drept urmare, credinciosii ortodocsi de rit vechi, folosesc si astazi doua degete, semn a dublei naturi a lui Hristos, spre deosebire de cei de rit nou ce folosesc trei degete, in numele Sfintei Treimi.

In mod normal, semnul crucii se face în timpul rugaciunilor, in biserici si langa biserici iar preotii il fac in semn de binecuvantare.

Anunțuri
Anunțuri

Mai nou, semnul crucii se face atunci cand cineva spune o minciuna si vrea sa para mai credibil (jurandu-se că spune adevărul), iar daca asta nu este de ajuns, credinciosul o aduce si pe mamica în discuţie, jurandu-se si pe aceasta.

Credinciosul se inchina inainte de călatorie, cand ajunge la destinatie, cand vrea sa alunge raul, mai ales dacă este posibil sa-l arunce un pic mai incolo, cat sa ajungă la vecinul caci important este "sa moara si capra vecinului". Romanul il are pe Dumnezeu in suflet si este gata oricand sa se sacrifice pentru El. Asadar, daca un mijloc de transport este in fata unei bisericii, oamenii fac cruci in timp ce vorbesc cu cel de langa despre barfa ce s-a auzit despre vecina de la "doi", nemaitinându-se cont de nimic, si uite asa se clatina, cu riscul de a se dezechilibra dar, totul pentru Dumnezeu.

Anunțuri

Milosii romani, mai fac semnul crucii atunci cand aud ce boală are cutarică, dar nu fac nici o rugăciune, ci doar afirma "fie la el acolo".

Semnul crucii, dincolo de semnificatia lui, dincolo de scopul initial al acestui gest, pare a fi mai mult un tic a unui popor ce tine mortis sa isi arate credinta si iubirea fata de Dumnzeu. Semnul crucii este mai mult decât definitoriu pentru cultura romaneasca. Dacă vrei să fii iubit de poporul roman, nu strica sa ai exercitiu in a face semnul crucii. Trebuie sa fii pe aceaşi lungime de unda, caci asa cum spune si Anton Maria Del Chiaro in "Firea românilor", (volum coordonat de Daniel Barbu, Bucureşti, Editura Nemira, 2000, p. 26.), romanii "…sunt foarte grijuli sa faca mereu la cruci " chiar daca acest gest si-a pierdut din valoare.