Multi analisti sustin ca esecul democratiei postdecembriste a fost influentat decisiv de evenimentele petrecute la inceputul anilor 90 in Piata Universitatii. Atunci democratia a fost ucisa practic, si la propriu si la figurat, de nomenclatura neocomunista care nu a acceptat sa cedeze fraiele puterii din Romania. Impuscarea familiei Ceasusescu si inchiderea a catorva acoliti a reprezentat maximul pe care comunistii din linia a doua l-au considerat posibil. Tara era a lor si partidul pe care l-au creat, pe nume FSN era cel ce era destinat sa conduca Romania. Copiini si nepotii lor erau destinati sa jefuiasca la propriu tara pentru a se transforma din nomenclaturisti de origine sanatoasa in capitalisti imbuibati tot pe seama poporului.
Povestea evenimentelor din Piata Universitatii a tot fost spusa dar merita repetata la nesfarsit pana cand poporul roman isi va inchide ranile nu prin uitare sau amnistie generala ci prin judecarea si condamnarea vinovatilor.

Pe scurt, incepand cu aprilie 1990 timp de aproximativ 50 de zile, zeci de mii de romani au transformat Piata Universitatii in nucleul protestelor contra regimului condus de Ion Iliescu. Dupa alegerile din 20 mai 1990 protestele anti-Iliescu şi anti-FSN şi-au pierdut din forta dar in seara de 11 iunie 1990, premierul Petre Roman a decis, intr-o sedinţa de guvern la care a participat si Ion Iliescu, evacuarea prin foraa a ultimilor manifestanţi din Piata Universitatii. In noaptea de 12-13 iunie, fortele de ordine au intervenit brutal si au alungat manifestantii (in marea lor parte studenti si intelectuali).

În ziua de 13 iunie, Televiziunea Romana in frunte cu directorul Razvan Teodorescu a anuntat ca elemente turbulente, de sorginte legionara, au provocat distrugeri in centrul Bucureştiului, au asaltat cladirea Ministerului de Interne si apoi chiar televiziunea, care si-a intrerupt o perioada emisia.

Pe 14 iunie, peste 10.000 de mineri, condusi de Miron Cosma, ajung in Bucuresti si arunca Romania in haos. Bataile cu rangile aplicate studentilor si intelectualilor, devastarea sediilor partidelor istorice, vandalizarea oricarui imobil ce li s-a parut de sorginte legionara, au fost doar cateva din actiunile celor carora Ion Iliescu le-a multumit pentru "refacerea spatiului verde din Piata Universitatii". O operatiune atat de sinistra incat nici astazi nu se cunoaste exact numarul mortilor si ranitilor din acea perioada.

In mod ironic, procesul nu s-a redeschis in urma demersurilor facute de statul roman in acest sens ci ca rezultat al unei decizii a Curtii Europene a Drepturilor Omului, din anul 2014, care a obligat statul roman sa cerceteze in mod real evenimentele petrecute in zilele de 13-15 iunie.