Pentru nimeni nu a fost usor in vremuri tulburi, de trista amintire. Obligati de lipsuri, nevoi si mai ales de dragostea pentru familiile lor, multi romani au luat calea strainatatii, fara sa se uite in urma. Nu spun nimic nou. Conationalii nostri pleaca de multi ani sa munceasca ori sa traiasca in alte tari, acolo unde munca lor e platita si pot ajuta pe cei dragi. Altii au ales sa nu se mai intoarca niciodata in Romania, decat in vizita sau pentru a se relaxa. Fiecare a preferat cate ceva, gresind, luptand, riscand, reusind, ca sa aiba o viata mai buna pentru ei si pentru cei dragi. Totul pare simplu la prima vedere, dar nu e deloc asa. Din pacate, tristetea multora dintre noi, care plecam din tara unde ne-am nascut, apare deseori atunci cand vedem reactii nemeritate impotriva noastra.

Anunțuri
Anunțuri

Ca suntem tradatori de neam, ca am abandonat tara. Da, fiecare dintre romanii emigranti are cate o poveste. Este de fapt, cate o poveste. A unui suras, precedat de o lacrima varsata de pe obrazul dorului, suferintei, sacrificiilor. 

Romanul emigrant a impanzit pamantul, lumea, cu zbuciumul sau, cu incercarile sale, cu povesti reale despre oameni care candva au plans, au strans din dinti si si-au aruncat cine stie, privirile spre cer, cu mainile impreunate, rugandu-l pe Dumnezeul Atotputernic sa aiba grija de ei si de copiii lor, de viata lor. Masura fericirii macar vremelnice de astazi este direct proportionala cu masura lacrimilor varsate, intr-un timp care a stat pe loc la despartirea de iubita, mama, tata, sotie, prieteni, copii.

Au platit spagi ca sa li se inlesneasca trecerea granitei catre libertate, au fost inselati de tot felul de firme fantoma sau oameni neoameni,  Adica escroci unsi cu toate alifiile.

Anunțuri

Cate romance nu au dat bani ca sa plece la un loc de munca undeva in strainatate? Cati nu s-au trezit ca au fost escrocati, dupa ce au fost ademeniti cu tot soiul de anunturi publicitare au asa zisii angajatori s-au " evaporat " la destinatie? Sunt multe de spus despre toate acestea. Povestile romanilor emigranti ar umple o biblioteca mare cat pamantul, cu sperantele pierdute, lacrimile si apoi implinirile, reusitele lor. Ma rog, poate mai putini au izbutit. Nu toti au forta de a merge mai departe. Dar la general vorbind, romanii emigranti au avut cu milioanele forta de a incerca macar sa izbuteasca pe drumul strainatatii. Da, dragi cititori, acest roman emigrant, oricare ar fi el din orice loc al acestei lumi, poate fi povestea unui zambet ascuns dupa lacrimi care candva, undeva, pe peronul unei gari sau intr-un aeroport nici sa planga nu au mai putut.