Astazi e o noua zi de doliul national pentru romanii din Diaspora. Inca un suflet nevinovat si-a frant zborul catre un vis inalt. Tanarul a carui identitate nu a fost inca facuta publica de autoritatile spaniole din regiunea Castellon, lucra pe o schela suspendata la 15 metri, cand brusc un segment metalic din parcul industrial i-a retezat pargia de sustinere. Impactul a fost unul dureros, iar in caderea-i lina s-a desfasurat fulgerator intreaga sa viata.

Visase inca din copilarie sa asigure familiei sale si lui insusi un viitor inalt. Si a avut curajul sa ia viata in piept, plecand unde a vazut cu ochii. Nu si-a luat, decat durerile unui intreg neam obidit si mintit cu sine. Cuibarite in inima curata si in sangele mustind de speranta. Omul isi propusese sa strabata kilometrii cu miile, pentru a reveni intr-o zi in tara, unde avea sa-si intemeieze un camin al sau si poate o familie numeroasa cu multi copii.

In aceea zi s-a trezit mai devreme ca de obicei. Era frumos afara, iar cerul Castellonului ii amintea de rasaritul de pe cerul tainic al copilariei, cand privighetorile cantau nespus de dulce pe crengile sufletelor.. A avut o ezitare daca sa manace mai consistent sau sa anunte ca zi nu se simte prea bine. Si alti colegi, se invoiau cateodata de la patroni cand erau storsi de putere..

Un impuls launtric nedeslusit l-a facut sa plece fara a se mai inchina, fara a mai suna pe cei dragi de acasa sa vada care mai e viata lor de acasa.Nu a facut-o. S-a catarat ca o felina pe schela si s-a apucat de lucru. Avea cateva mii de euro puse de o parte, vreo 10.000. Intr-un an doi, avea sa stranga cat avea nevoie si se putea intoarce la cei dragi.

Brusc o bucata metalica s-a desprins din colosul metalic la care lucra si i-a retezat zborul. S-a prabusit ca Manole pe huma jilava, care l-a imbratisat cu drag la pieptul ei fierbinte. Il astepta de mult caci ii era tare drag tanarul acesta muncitor. "

Mii de romani zac in morgile din Diaspora uitati de tara si de guvernanti. Milioane de romani suspina la auzul oricarei vesti cumplite. Milioane asteapta un semn de la guvernanti. Caci ar fi in stare sa faca miile de kilometri pe jos, pana la epuizare, numai sa poata trai mai demn la ei in tara.

Odihneste-te in pace suflet curat. Si fie ca de Inviere, sa ne zambesti de undeva de acolo din Patria Cereasca unde nu este nici Intristare, nici Durere si nici Demagogie, ci Viata fara de Sfarsit. Dumnezeu a mai chemat un ostas brav la El si incerca sa trezeasca constiinte care sunt amortite de zeci de ani. Oare asta va fi pretul trezirii guvernantilor romani, ce trebuie platit in continuare?