Suntem un popor optimist! An dupa an suntem martori sau chiar participanti la esecurile lamentabile ale sistemului de invatamant din Romania si totusi, speram intotdeauna ca anul viitor situatia se va imbunatati. Cand si mai ales de ce am ajuns in aceasta situatie? Cat se mai invata in scolile noastre? Unde s-a pierdut dorinta de a sti, de a promova, de a deveni? Cine sunt candidatii zilelor noastre?

Diploma garantata: carnetul de somer.

Suntem parte intr-un sistem a carei unica garantie este cea a unei diplome nedemne: carnetul de somer! Un drept pe care tanarul absolvent nu l-a castigat in mod merituos. E sprijinit sa clacheze, e incurajat sa triseze, e invatat sa renunte fara a sti macar care e obiectul renuntarii sale.

Anunțuri
Anunțuri

Daca in anul 2004 din 173.787 de candidati inscrisi la examenul de bacalaureat nu s-au prezentat 4571, anul 2013 a adus 148.330 de candidati inscrisi dintre care cei neprezentati nefiind mai putini de 10.169.

Este de la sine inteles ca dezinteresul pentru promovarea acestui examen a crescut alarmant, atragand dupa sine generatii fara profesie, fara perspectiva, fara identitate sociala, fara ambitie.

De ce nu se prezinta acesti tineri la examinare? Pentru ca nu cred in ipoteza promovarii, iar acesta ar putea fi considerat, poate, un tardiv strigat al resemnarii, care le spune ca "merg degeaba", ca "nu au nicio sansa", desi ei sunt, cu totii, absolventi! Cum au primit acesti tineri statutul de absolventi ai unor licee, promovand an dupa an si cum au ajuns totusi in aceast prag al resemnarii? Cine, de ce si mai ales pentru ce i-a promovat? Cum ajunge un tanar sa absolve liceul fara a sti sa isi silabiseasca propriul prenume?

"Ce va invata la scoala? "

Profesorii vorbesc despre educatia deficitara pe care elevii o primesc din partea parintilor, despre lipsa unui mediu care sa le dezvolte acestora dorinta de a invata si sa ii determine sa constientizeze importanta acestei responsabilitati si consecintele acesteia.

Anunțuri

Parintii vorbesc despre rigiditatea si lipsa de interes a dascalilor fata de misiunea pe care o au la catedra, despre lipsa unui sistem organizat, despre programe absurde si subiecte anoste. S-a creat o lupta inutila dar din ce in ce mai apriga intre parinti si dascali, o lupta a pierzaniei si a devalorizarii morale, sociale si culturale de ambele parti, o lupta a carei victime sunt elevii, viitorii necalificati ai zilelor de maine.

" In randul celorlalti".

Ne trimitem copiii la scoala pentru a invata, pentru a socializa, pentru a progresa. Le cumparam haine scumpe si telefoane inteligente, pentru a fi "in randul celorlalti". Suntem atenti la tinuta lor, la zambetul lor inainte de a porni spre scoala. Dar cati dintre noi "privim" in mintea lor? Cand si de ce au devenit hainele pe care le poarta mai importante decat gandurile pe care le au? Cand si de ce am incetat sa constientizam ca sunt copiii nostri si ca noi suntem responsabili pentru oamenii pe care il oferim societatii? Cat de obiectiv este un parinte care acuza dascalul de dezinteres profesional in timp ce in ultimul an el insusi nu a mai avut o discutie reala cu propriul copil? Cat de obiectiv este un profesor care acuza un elev al clasei a XII-a de lipsa notiunilor elementare, cand el insusi l-a promovat ani la rand, incurajandu-l in nestiinta si inconstienta?

Se apropie o noua sesiune a Bacalaureatului, iar liceele isi apara prestigiul.

Anunțuri

Un prestigiu bazat pe minciuna, pe tacere si amagire. "Cei care nu vor invata suficient cat sa promoveze examenul de Bacalaureat nu vor trece clasa, deci nu vor participa la examen! Avem un prestigiu de aparat in acest liceu!" spune un director al unui reputat liceu din Timis in cadrul unei sedinte cu parintii elevilor claselor a XII-a. Un discurs tardiv. O multime de parinti care blameaza. O multime de elevi care nu stiu! Nu stiu sa rezolve subiectele examenului, nu stiu sa completeze o cerere, nu stiu sa se exprime public, nu stiu la ce le folosesc toate acestea.

Suntem responsabili pentru noi, pentru copiii nostri, pentru adultii care vor deveni. Atat parintii cat si dascalii sunt direct responsabili, in egala masura, pentru oamenii pe care ii educa si ii daruiesc vietii, sunt responsabili cu redresarea acestui aspect. Atat parintii cat si dascalii sunt, prin misiunea lor, arhitectii societatii viitoare, care in prezent este periclitata de o fundatie subreda, bazata doar pe intamplare, regrete tardive, ipoteze iluzorii si dezinteres.