Elena Udrea s-a cam saturat sa suporte interdictia de a vorbi si a rupt tacerea, afirmand ca atat acuzatul cat si acuzatorul trebuie sa aiba drepturi egale si depline. Adica, daca Udrea trebuie sa ramana in silenzio stampa si acuzatorii adica DNA si SRI trebuie sa taca. Acest lucru, in cazul ultimilor doua personaje este aproape imposibil si periculos.

DNA si SRI sunt organisme, care,prin excelenta trebuie sa comunice avand nevoie de un flux verbal continuu. Oare cum ar arata cele doua organisme, daca ar transmite deciziile de incepere a urmaririi penale prin alfabetul Morse, sau printr-un mesaj criptat cunoscut doar de cei pregatiti in mod exclusiv de ei? Plus de asta noua conducere interimara a SRI prin vocea lui Hellvig are nevoie de exprimare cat mai fluenta ca sa poata sa desconspire sau sa protejeze.

Elena Udrea a mai afirmat totodata sus si tare, ca este deranjata si de vehicularea premeditata a unor comunicate pe anumite frecvente sau surse, care in opinia ei, ar construi o perceptie falsa despre prezumtia de nevinovatie a inculpatului.

Documentele oficiale care ar putea sa fie eliberate pe diverse frecvente nu pot fi decat emenatia DNA si a SRI, iar daca aceste organisme sunt verticale si transparente, nicio persoana aflata in deplinatatea facultatilor mentale nu poate rastalmaci in mod tendentios adevarul.

Cheia si lacata sunt in mainile lui Kovesi si ale lui Hellvig. Kovesi pare a fi foarte determinata de a muri cu adevarul de gat, in timp ce Hellvig, nu si-a revenit din euforia egolatra ce l-a cuprins dupa numirea sa in functia de sef a SRI. Pana la noi directive, SRI ( aici ne referim la cei din vechea garda) ar putea sa se razbune pe Udrea care le-a terfelit serios imaginea.

Din toata aceasta debandada va trebui sa se recupereze adevarul. Adevarul, din pacate este cenzurat de fostul sef al statului Traian Basescu care,in mod intentionat tace lasand leii sa se sfasie intre ei, dar nu de dragul adevarului, ci doar din dorinta de a mai prelungi suspansul intr-o tara lipsita de identitate.