Le vezi toată ziua în parcurile sau la magazinele din #Italia, multe dintre ele împingând cărucioare cu bătrâni, unii dintre ei bolnavi. Sunt românce, ucrainence, bulgăroaice sau chiar italience. Ceea ce nu știi, chiar dacă de multe ori poate-ți pui întrebarea, este ce se ascunde dincolo de masca zâmbitoare pe care o afișează atunci când se întâlnesc cu o altă colegă aflată la ”post”, așa cum le place badantelor să spună. Multe dintre ele sunt poate bolnave, dar asta nu le împiedică să meargă mai departe, pentru că la sfârșitul lunii trebuie să le trimită bani celor rămași acasă.

Citește și: De ce ne mor badantele în Italia şi copiii acasă

Povestea spusă de una dintre femeile care au angajat-o pe îngrijitoarea de 57 de ani pare desprinsă dintr-un film, dar e cât se poate de avevărată, ea fiind publicată de redacon.it.

Anunțuri
Anunțuri

De aproape 15 ani o puteai vedea pe străzile din Castelnovo, o comună din provincia Trento. Venea sau se ducea la bătrânii de care avea grijă. Plecase de acasă, pentru a-și sprijini familia și în special pe cei doi copii ai săi. Era de 15 ani în Italia și după o scurtă perioadă petrecută la Parma a ales să rămână la poalele Alpilor unde, în timp, s-a integrat foarte bine în ”peisaj”, făcându-și numeroși prieteni.

Citește și: Le-a trimis bani din ITALIA să-și ia mașină. Acum vine să-i îngroape, pe amândoi

”Îmi amintesc prima întâlnire cu ea. Era într-o zi călduroasă de vară, într-o duminică, în parcul din Reggio acolo unde-și dau de obicei întâlnire îngrijitorii aflați în căutarea unui loc de muncă. Erau mulți cei care îți arătau documentele, lăudându-se cu toate calificările și experiența pe care o aveau.

Anunțuri

Ea nu. Stătea singură și retrasă, îmbrăcată cu o jachetă, în ciuda căldurii de afară. M-am apropiat de ea și mi-a spus simplu <Angajează-mă!>. Zâmbea timid, astfel că am întrebat-o de ce ar trebui să o aleg pe ea. <Pentru că sunt bună>, mi-a răspuns. Am întors spatele și am auzit-o <Și pentru că știu să fac spagetti>. Pronunțase ultimul cuvânt cu un puternic accent sudist, ceea ce m-a făcut să mă întorc și să continui <interviul>.

Mi-a povestit că venise din Calabria de doar două luni și așa a învățat acolo să vorbească. A doua zi am luat-o acasă și am angajat-o să aibă grijă de mama mea până când aceasta a murit. Apoi și-a găsit de lucru la alte familii din zonă, dar am rămas prietene și am ajuns să ne împărtășim multe dintre lucrurile care ni se întâmplau. Ne-am bucurat împreună pentru căsătoria fiicei ei și nașterea celor trei nepoți și am plâns una pe umărul celeilalte la moartea mamei mele. Când soacra mea s-a îmbolnăvit, am chemat-o să aibă grijă de ea și a venit. Atunci am aflat de problemele ei de sănătate.

Anunțuri

Medicii nu-i dădeau foarte multe șanse de vindecare, dar ea nu putea să se oprească. Avea o familie acasă care avea nevoie de banii câștigați de ea aici.

Când n-a mai putut, fiica ei a venit să stea cu ea în spital. Nu a fost singură. Aproape în fiecare zi veneau la căpătâiul ei membri ai familiilor în care lucrase, pentru că peste tot pe unde a trecut și-a făcut treaba cu multă dăruire, iar oamenii nu aveau cum să nu o iubească. O cunoșteau inclusiv medicii și asistentele din spitalul Sfânta Ana, unde și-a dat ultima suflare, pe 31 mai. Așa că acum, când ea nu mai e, mie nu-mi rămane decât să le mulțumesc tuturor, în numele ei. Odinește-te în pace! Îți mulțumim pentru tot ce ai făcut pentru noi și pentru tot ce ne-ai învățat Halyna Romanska”. #Locuri de munca #badanta