Badante, termen generic dat îngrijitorilor domestici din #Italia, un cuvânt care, de multe ori ascunde drame, pe care cu greu ai putea să ţi le imaginezi. Dar, ascunde şi poveşti frumoase, poveşti de suflet, pe care doar cei care le trăiesc le pot povesti mai departe. Iar atunci, când povestea este spusă de un bărbat, lucrurile par cu atât mai interesante, chiar dacă, nu de puţine ori şi protagonistul articolului publicat de La Stampa a fost pus în situaţii limită care i-au testat capacitatea de a lua decizii, uneori capitale.

Citeşte şi: ITALIA: Lacrimi pentru o BADANTĂ româncă DECEDATĂ SINGURĂ printre străini

"Da, sunt om şi sunt însoţitor, un om care are grijă de alţi oameni în vârstă care sunt bolnavi.

Anunțuri
Anunțuri

La început mi-a fost un pic ruşine, dar acum nu mai este cazul. Da, nu este uşor, este un loc de muncă greu pentru că eşti permanent în contact cu suferinţa", aşa îşi începe povestea Alfredo Marciani Vasquez (foto 2), un peruvian cu dublă cetăţenie. "Străbunicul meu a fost genovez", spune acesta, iar în ochi i se citeşte o sclipire de mândrie. Are 42 de ani, e singur, calm, blând, puternic, adică exact aşa cum trebuie să fie un îngrijitor, acestea fiind calităţi esenţiale al celor ce vor să facă această muncă grea.

Citeşte şi: VIDEO - ITALIA: CADAVRUL unei BADANTE de 57 de ani găsit într-o CASĂ PĂRĂSITĂ

Alfredo le-a dezvăluit jurnaliştilor italieni că un lucru definitoriu în cariera pe care şi-a ales-o a fost un film din 2011, "Quasi amici", care spune povestea adevărată a prieteniei dintre un bătrân bolnav şi bogat şi un tânăr îngrijitor "un pic necinstit".

Anunțuri

"A fost foarte frumos. Ne-a ajutat să arătăm lumii că noi, îngrijitorii, existăm", spune bărbatul zâmbind pe sub mustaţa subţire, înainte de a răspunde întrebărilor reporterului

Cum ai început?

Am ajuns în Torino acum 10 ani şi am început cu câteva locuri de muncă destul de ciudate. Aveam nevoie de stabilitate aşa că m-am înscris la cursuri de operator sanitar, iar de aici până la îngrijirea bătrânilor n-a mai fost decât un pas.

Care a fost cel mai greu lucru pe care a trebuit să-l faci?

Cea mai mare provocare a îngrijitorilor este să înveţe să se protejeze de suferinţa pe care o văd în fiecare zi, pentru că altfel nu rezişti. Este atâta durere în meseria asta, uneori prea multă. Cineva mi-a cerut odată să-i curm suferinţa. Era un fost farmacist care mi-a sugerat să-i fac o injecţie cu insulină în burtă spunându-mi că nimeni nu va şti ce s-a întâmplat şi nu m-ar fi putut acuza nimeni de nimic. E drept că în meseria noastră îţi vine uneori să faci gesturi nceugetate, dar important este să înveţi să te abţii.

Anunțuri

Ai devenit cu cineva atât de apropiat ca în filmul "Quasi amici"?

Nu ştiu dacă a fost vorba de prietenie, dar când petreci atât de mult timp cu un om ajungi fără să vrei confidentul lor. Toţi pacienţii pe care i-am îngrijit mi-au spus mai devreme sau mai târziu povestea vieţii lor, cu toate amănuntele picante din ea, războiul, escapadele fără ştirea nevestelor... unii dintre ei nici măcar nu-şi cunoşteau toţi copiii

Dar cu soţiile, cu urmaşii bătrânilor cum v-aţi înţeles?

După un timp devii parte a familiei aşa că te trezeşti implicat fără să vrei inclusiv în certurile familiare şi să ţi se ceară chiar părerea.

Cum arată, în general, ziua unui îngrijitor?

Eu lucrez de luni până vineri de la 8:30 la 20:30 cu o pauză de două ore. Sâmbăta lucrez doar patru ore, iar duminica sunt liber. Dimineaţa trezesc pacientul, îl ajut să se spele, le perii barba, dacă trebuie. Apoi îi pregătesc micul dejun şi medicamentele pentru toată ziua. Se întâmplă să trebuiască să mai fac şi cumpărături. După-amiaza, de obicei, le ţin companie, iar în momentele în care pacienţii se odihnesc, citesc.

Ce ai învăţat de la pacienţii tăi?

Ei m-au învăţat, în primul rând să fiu demn. Chiar dacă sunt bolnavi şi suferă, m-au învăţat să fiu calm şi calculat. #Locuri de munca #badanta