Cotidianul The New York Times, într-un editorial de opinie face un atac dur la adresa premierului Ungariei. În acesta se spune că Viktor Orban a construit, cu cheltuieli uriașe, o linie ferată cu ecartament îngust între două sate în care a copilărit și unde acum familia lui are proprietăți. Obsedat de fotbal, a construit de asemenea un stadion lângă casa sa de vacanță. Manipulează mass-media în multe moduri, inclusiv lăsându-i pe lacheii săi să pună mâna pe posturile media naționale care au probleme financiare. Atunci când a creat un program guvernamental pentru a încuraja achiziționarea de terenuri pentru fermieri, una dintre beneficiare a fost soția sa.

Anunțuri
Anunțuri

În ultimii șase ani, Viktor Orban, premierul Ungariei, a aspirat bunurile țării sale, punându-le fie în propriul buzunar, fie în cel al oamenilor apropiați lui. Acesta nu este un secret. Cleptocraţia sa a fost bine studiată. Dar există o tendință de a privi acest fenomen doar ca unul trist și izolat, o poveste obișnuită despre încă un autocrat într-o țară care se luptă să facă tranziția către democrație.

Adevărul însă este ceva mai negru. Orban încearcă să slăbească instituțiile fragile ale țării sale și în același timp nu respectă principiile fundamentale ale Uniunii Europene, asta cu consimțământul Uniunii Europene însăși, dar și cu pasivitatea complice a SUA. Deși susține că vorbește în numele marii mase populare a Ungariei, și nu a propriei sale elite, săptămâna trecută a eșuat să-și convingă concetățenii să ia parte la un referendum prin care ar fi urmat să se renunțe la politicile de imigrație impuse de UE.

Anunțuri

El vede o victorie personală în faptul că 98,2 % la sută din cei care au votat au făcut-o împotriva cotelor obligatorii pentru refugiați. Europa a fost ușurată de faptul că prezența redusă la vot a invalidat acest referendum.

Uniunea Europeană are acum în fapt o mare problemă. Ea cofinanțează o mare parte din investițiile publice din #Ungaria, dar multe dintre aceste investiții au intrat sub suspiciunea că ar fi fost realizate prin corupție. Toleranța față de Orban este justificată de către politicienii europeni prin trei argumente, toate discutabile:

1) Rămânând „implicați” în relația cu Ungaria, UE poate influența lucrurile din interiorul țării într-o direcție pozitivă.

2) Cetățenii obișnuiți ar fi primele victime economice în cazul retragerii sprijinului Uniunii.

3) Relații diplomatice prea dure cu Orban ar putea avea ca rezultat, alunecarea Ungariei către o apropiere față de Federația Rusă a președintelui Vladimir Putin.

În acest fel, politica permisivă a Uniunii Europene nu poate decât să încurajeze tendințele autocratice ale lui Viktor Orban, emulând ceea ce fac președinții Vladimir Putin și Recep Tayyip Erdogan în țările lor.

Anunțuri

Aceștia, la fel ca Orban, practică o autocrație care se ascunde în spatele unei democrații de fațadă, invocând regula majorității și o aparentă independență a instituțiilor statului.

Într-o perioadă în care au loc numeroase excese de populism peste tot în lume, Orban ar putea fi subminat de o opoziție publică puternică, însă asta nu pare să se întâmple, populația din Ungaria părând din acest punct de vedere resemnată. În mod ironic, cea mai dură opoziție vine chiar din partea partidului extremist Jobbik.

În Ungaria, se încearcă dezarmarea oricărei opoziții. Ca și în Turcia, Rusia și Venezuela, există o atitudine de resemnare și părerea generală a oamenilor că țara nu se va schimba în bine prea curând. Orban se pare că este câștigătorul. #Uniunea Europeana #imigranti