Situație dificilă pentru toți susținătorii proiectului construcției europene unite după ce cel mai mare actor al acesteia se pregătește să spună: ”adio!”.

Situația este mai mult decât gravă deoarece #Marea Britanie nu este numai cea mai mare țară din Uniunea Europeană dar este și o economie și o piață importantă pentru euroasocierea care domină bătrânul continent. De pierdut ar avea de pierdut toți, fie ei britanici ori membrii ai uniunii europene. Tema acestui Brexit a plecat de la fobia migranților, mai ales a celor legali care, după 2014 au trebuit primiți în Marea Britanie cu drept de lucru. Statisticile nu sunt în favoarea Brexitului, căci doar 2% dintre cei ce primes ajutoare sociale în Regat sunt membrii ai unui stat UE, ceea ce este foarte puțin.

Anunțuri
Anunțuri

Dar, ceea ce nu s-a spus până acum, este discuția despre o purtare oarecum abuzivă a liderilor și a principalelor țări din UE care au atentat serios la suzeranitatea statelor în anumite privințe. Marea Britanie nu dorea să-și deschidă piața muncii nici în 2014, dar a trebuit să se supună majorității, așa cum multe state nu au dorit o cotă impusă pentru migranți, dar suzeranitatea lor a pălit în fața unei majorități alcătuite rapid în Consiliul JAI al Comisiei Europene.

A fost, în percepția euroscepticilor, cel mai grav atentat la suzeranitatea statelor membre, care s-au trezit cu o impunere din partea majorității statelor membre. A fost o defecțiune a deciziilor UE, căci regula UE este că deciziile se iau cu majoritatea absolută a membrilor, care au chiar și drept de vot și nu doar cu o majoritate calificată.

Anunțuri

Tocmai de aceea politicienii structurilor europene au introdus problema pe agenda Consiliului JAI și nu Consiliului Europei, căci în Consiliul JAI deciziile se puteau lua cu doar majoritate simplă. Practica, extrem de politicianistă, a dat rezultatele dorite de către politicienii din structurile UE, dar a întărit și mai mult tabăra eurosceptică, ce a avut acum și exemple concrete cu suzeranitatea statelor europene este driblată inteligent.

Este cu atât mai grav cu cât în general Nordul Europei euroscepticismul are mulți susținători, fie și numai dacă este să luăm ca exemplu Islanda care și-a retras cererea de aderare la forul continental, după ce populația și clasa politică ce a câștigat alegerile au îmbrățișat euroscepticismul și au preferat propria suzeranitate, unei construcții politice ce favorizează flagrant interesele țărilor mari su cu tradiție în detrimentul țărilor mai mici, din punctul de vedere al populației. Și, Islanda, deși o țară cu un teritoriu serios, tocmai la capitolul populație are de suferit.

Anunțuri

Se pare că ultimii ani au fost și cei mai agresivi în ceea ce priveșțe construcția europeană, căci 2015 a fost anul renunțării Islandei dar și a unui alt celebru exit, Grexitul fiind la un  pas, chiar dacă într-un final autoritățile grecești și cele europene au reușit să evalueze coerent situația și să evite ieșirea Greciei din spațiul comunitar european. Iată că și 2016 are parte de exitul său, de data asta britanicii fiind cei ce trebuie să răspundă: ”Brexit, yes or no”...

 

  #Uniunea Europeana