E uşor de observat motivele aderării cu greu a României la spaţiul Schengen. Unul, principal, este nerespectarea unei cerinţe din "Convenţia de punere în aplicare a Acordului Shengen", din 19 iunie 1990. Aceasta vorbeşte despre "Cooperarea judiciară prin intermediul unui sistem rapid de extrădare şi transfer ale executării hotărârilor penale."

Pe hârtie totul e scris frumos, însă, realitatea e demult uitată şi îngropată. De exemplu, deputatul UDMR, Marko Attila, a devenit protejat la Budapesta, de către premierul Viktor Orban, de la care a primit azil politic din decembrie.

Cunoaştem doar prejudiciul adus de acest Attila pentru România, de 60 milioare de euro, cnf antena3.ro, când a acordat despăgubiri în cazul unui teren supraevaluat din Capitală, cazul Bica, drept pentru care e urmărit penal.

Anunțuri
Anunțuri

Suntem departe de aderare, deşi, între România şi Ungaria există un acord de extrădare, în cazul acestor situaţii penale, cu toate acestea (ne)oameni ca Marko Attila sunt, bineînţeles, lăsaţi în pace.De ce să răspundă în faţa DNA-ului? Marko a plecat în Ungaria, pentru că acolo este absolvit de nenumăratele greşeli pe care le-a făcut. Ia să mai amintim de una din ele…

Prin acest abuz, cei ca el, ne-au transformat într-o ţară în care colegii sunt transformate în terenuri unde "pasc oiţele Domnului", iar oamenii, în loc să fie mai "luminaţi", să citească, să înveţe, să se dezvolte, ajung să fie îndoctrinaţi religios. Da, mă refeream la fapta ruşinoasă a lui Marko Attila, care e acuzat în dosarul privind retrocedarea Colegiului "Miko" din Sfântu Gheorghe către Eparhia reformată din Ardeal.

Anunțuri

Tot batem apa-n piuă cu aderarea României la spaţiul Schengen, pentru că ne declarăm tehnic pregătiţi, dar, în părţile esenţiale suntem tare prăpădiţi şi depăşiţi. Ambasadorul olandez, Matthijs van Bonzel a declarat:"România nu era pregătită în momentul aderării. Era pregătită din multe puncte de vedere, dar nu în cele esenţiale. Vorbesc aici de legislaţie, de sistemul justiţiar, de funcţionarea lui, de eficienţa şi imparţialitatea instituţională" - citat de revista22.ro

Ca atare, deşi ştim bine cum stăm la capitolul lege şi aplicarea ei, România mai are cale lungă până la adevărata aderare. Suntem mereu aburiţi cu rapoarte şi analize care vor să demonstreze progresul României în procesul îmbunătăţirii luptei împotriva corupţiei. Vă sună cunoscut limbajul de lemn?

Realitatea e aşa: 2015 - muncă peste 16 ore zilnic, bani - acoperi 4-5 coşuri zilnice pe lună. În rest, Dumnezeu cu mila. Când mergi cu taxi, laşi bani în plus, când mergi la medic, ploconu' de rigoare, când duci copilul la şcoală, trebuie să cadoriseşti profesorii, că altfel îl articulează la notă.

Anunțuri

Dacă dai examene şi profesorilor nu le place faţa ta, chiar dacă înveţi, revii la alt examen, chiar dacă alţii, care au solda de când mama i-a făcut, i-au examenele fără să înveţe o iotă.

Corupţia în România, e pe toate drumurile, la fiecare colţ de stradă, în fiecare instituţie, de stat ori particulară. Ea are adepţii ei şi cu greu o vom eradica din România.

Când în Germania un om obişnuit plăteşte cu 5% din valoarea salariului pe care-l are, cheltuielile casei, iar la noi din salariu nu-ţi acoperi aceste cheltuieli, chiar mai e de luptat cu corupţia, greu e de aderat la spaţiul Schengen.

Aberăm când folosim cuvinte ca prosperitate în România, când peste 70% din populaţie e sub pragul sărăciei. Fabulăm când credem că în România va fi ziua în care oamenii să fie numiţi în funcţiile lor prin concursuri oneste, fără şpagă şi pe bază de merit.

Aderare, greu de crezut că ne apropiem de ea. Om trăi şi om vedea, dacă e aderare, s-o trăim, de acord, abia aştept, pentru că noi românii, "iubim aderarea, dar urâm pe trădători".





#Uniunea Europeana