De-a lungul secolului al XIX-lea, autorităţile ţariste au pus accentul pe valorificarea pământurilor ţinutului şi mai puţin pe dezvoltarea potenţialului său industrial. Totuşi, progresul economic, modernizarea societăţii ruseşti în ansamblul ei, precum şi politica de urbanizare a provinciei, în special prin scutirea de dări a orăşenilor pentru o anumită perioadă, au condus treptat la dezvoltarea oraşelor şi târgurilor din Basarabia. La momentul anexării, drept centre urbane au fost recunoscute următoarele localităţi: Ismail, Akkerman, Hotin, Bender, Reni şi Chilia. În anul 1818, la rangul de oraş au fost ridicate localităţile Chişinău şi Bălţi, iar la 1835 Soroca, Cahul şi Orhei.

Anunțuri
Anunțuri

Factorul determinant ce a condus la creşterea populaţiei urbane a fost cel migraţionist. Drept urmare, de pildă, populaţia Chişinăului a sporit de la 7 mii, în 1812, la 87 mii persoane, în anul 1861. Acelaşi fenomen demografic poate fi urmărit pentru toate târgurile şi oraşele provinciei. Pe lângă moldoveanul care se stabilea în centrele urbane pentru a fi scutit de dări şi impozite, oraşele au devenit loc de aşezare a ruşilor, evreilor, armenilor, grecilor ş. a. La 1912, orăşenii constituiau 14,7% din totalul populaţiei Basarabiei.

Din cauza predominării atelierelor şi ma­nu­fac­tu­ri­lor, a dezvoltării insuficiente a industriei mari, sub stăpânirea rusească oraşele şi satele provinciei n-au putut deveni centre industriale. Sub aspect cantitativ se evidenţia doar Chişinăul, capitala guberniei.

Anunțuri

Aici erau concentrate circa jumătate din toate întreprinderile amplasate în localităţile urbane ale provinciei, cărora le revenea şi peste 50% din cifra de afaceri totală. Oraşele erau, însă, mai puţin centre de producţie şi mai degrabă centre de schimb, administraţie şi consum. Astfel, în Chişinău, în preajma războiului mondial, funcţionau doar 60 de întreprinderi industriale şi circa 1500 de întreprinderi comerciale.

Una dintre particularităţile orăşeanului basarabean era strânsa lui legătură cu ocupaţiile agricole, categoria respectivă constituind, la mijlocul secolului al XIX-lea, în jur de 60% din numărul total al locuitorilor din mediul urban. Dacă în rândul locuitorilor Chişinăului, la începutul secolului XX, încă 10% practicau diverse activităţi agricole, în alte centre urbane (Cahul, Chilia etc.) numărul orăşenilor agricultori depăşea cota de 50%. #orașe Basarabia #imperiul Țarist #Chisinau