Prima fabrică de zahăr din Basarabia, înfiinţată în anul 1866, a devenit, din 1890, proprietate a Societăţii industriale Zarojeni din judeţul Hotin. Pe lângă fabrica de zahăr din satul Zarojeni, cu 300-500 de lucrători, în raport cu sezonul, intensitatea muncii etc., funcţionau şi o fabrică de alcool şi vinuri, o moară, precum şi terenuri cu sfeclă într-un şir de sate din jur. Producţia era livrată nu numai pe pieţele ruseşti, ci şi pe cele externe: din cele 179,6 mii puduri de zahăr produse în anul 1911, au fost exportate 60 mii de puduri. Tentativele unor întreprinzători particulari de a înfiinţa nişte fabrici de zahăr noi au eşuat.

Volumul producţiei de tutun a regiunii se ridica, la mijlocul secolului al XIX-lea, la 20 mii puduri pe an.

Anunțuri
Anunțuri

Însă introducerea accizelor şi intensificarea concurenţei cu producţia de înaltă calitate din Crimeea şi Caucaz au avut o influenţă negativă asupra cultivării şi prelucrării tutunului. În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, suprafeţele plantaţiilor de tutun s-au redus de câteva ori. În anii ’70, în Basarabia funcţionau 14 fabrici de tutun. În 1892 industria tutunului era reprezentată doar de nouă întreprinderi: cinci în Chişinău şi patru în Hotin. În 1906 rămăseseră în funcţiune doar patru fabrici, iar din 1907 industria tutunului din Basarabia era reprezentată doar de fabrica din Hotin, care s-a închis şi ea la sfârşitul anului următor. Fabricile de tutun se închideau deoarece nu erau în stare să facă faţă concurenţei cu marile întreprinderi ale Rusiei. Din această cauză, producţia de tutun se expedia spre prelucrare în Finlanda, la Moscova, Petersburg, Odesa etc.

Anunțuri

Astfel, se poate constata că evoluţia acestei ramuri a fost direct influenţată, mai ales, de factorii externi, climatul economic al Imperiului Ţarist fiind defavorabil dezvoltării ramurii tutunului în Basarabia.

Industria constructoare de maşini şi unelte agricole. Gradul de dezvoltare a ramurii date a fost condiţionat de politica guvernului central în domeniul industriei, de caracterul agrar al economiei basarabene, precum şi de utilizarea tot mai extinsă a tehnicii în agricultură, vinificaţie etc. Ateliere care se ocupau de confecţionarea unor maşini şi unelte agricole simple sau de repararea tehnicii funcţionau în toate judeţele. Cele mai multe se aflau, însă, în judeţele Akkerman, Ismail şi Bender, în care tehnica era folosită în majoritatea gospodăriilor.

Utilizarea tot mai largă, de la începutul secolului XX, a tehnicii în agricultură a determinat constituirea unei reţele de ateliere de reparaţie şi de depozite de maşini agricole. Asemenea depozite existau fie pe lângă uzinele mecanice[1], fie independent, aparţinând persoanelor particulare, zemstvelor gubernială sau judeţene, societăţilor de credit, şi realizau vânzarea, închirierea şi repararea maşinilor şi mecanismelor.

Anunțuri

În Basarabia, în anii 1911-1912, potrivit unor date incomplete, funcţionau 72 depozite.

De la sfârşitul secolului al XIX-lea a început să crească rapid productivitatea întreprinderilor producătoare de tehnică agricolă. În 1894, în Basarabia erau doar trei unităţi cu o cifră de afaceri de 24 mii ruble, iar în 1910 funcţionau şapte întreprinderi de profil cu o cifră de afaceri de 281 mii ruble. Uzinele produceau şi reparau pluguri metalice, teascuri de vie şi ulei, meliţe, treierătoare, semănătoare, maşini de tocat paie, cultivatoare şi alte mecanisme agricole simple.

#istorie #Rusia