Cine crede in dragoste? nu vad nici un deget ridicat? oare ce se intampla cu noi oameni buni? citim carti, urmarim filme, vorbim mereu desprea ea dar nu credem ca ea exista. Adevarul e ca si eu stau uneori in cumpana si ma intreb daca ea exista cu adevarat. Daca vom citii doua versuri eminesciene vom tresarii la ideea de dragoste si la posibilitatea existentei acesteia, ne incanta , ne imbata acesta idee, doar ca nu mai credem ca ea exista. Unde a disparut oara muza aceea nesecata a artistilor, a actorilor, a poetilor, muza care a dat nastere atator opere ce stau si azi in fata noastra vii dezvaluindu-ne secretele dragostei adevarate, a sacrificiului, a increderii, a uniunii, a respectului a ceea ce ar trebui sa reprezinte intr-un cuplu un partener pentru celalalt. Azi vedem si auzim ca " relatia mea nu e ceea ce imi doresc", "parsoana de langa mine nu e ceea ce caut", " dragostea nostra s-a stins in urma cu 7 luni, dar continuam datorita obisnuitei" , acestea le intalnim zilnic in discutiile noastre tot mai putini dintre noi suntem fericiti cu ceea ce avem acasa sau recunoastem ca iubim si ca suntem indragostiti. Oare o fi disparut dragostea de pe pamant, sau poate nu stim sa ne mai indragostim si cautam pur si simplu afectiune, stabilitate, o persoane alaturi, un camarad? multe intrebari pe care ar trebuii sa ni le punem mai des. Potrivit indragostilor dragostea e un sentiment unic de inaltare a sufletului spre cer, spre stele, spre galaxi, bantuind alaturi de o persoana pe care simti ca divinitatea a lasat-o pe pamant pentru tine, sa fiti alaturi unul de altul si sa va iubiti. Cati dintre noi am simtit asta? Ne-am degradat sufletele oameni buni... pacat , multi dintre noi nu au trait nici o poveste de dragoste, ne bazam pe atractie fizica sisexuala, dar oare nu asta fac si animalele? Fiecare dintre noi fugim de singuratate, cautam o persoana langa care sa ne simtim confortabil, ne multumim cu asta si cu afectiunea primita si uite asa ratam sansa de a iubi, de a ne indragosti.Nevoia asta asidua de afectiune creata de aceste timpuri care ne tulbura, oare chiar ne ofera siguranta si stabilitate? oare ne ofera acel sentiment de afectiune? oare, nu ne vom intreba mereu cum ar fi foast daca? Ce e mai crunt pe lumea asta decat regretul? regretul a ceea ce ar fi putut fi si nu a fost? regretul de a nu fi incercat nicioadata? regretul de a fi prea egoisti cu noi insine? intreaba-te si tu... si raspunde-ti... iar atunci pune in balanta ;)