Unii oameni tind să creadă că în viață iubești doar o singură dată cu adevărat și suferi o singură dată cât pentru toată viața. Sinceră să fiu, până la acestă vârstă pe care o am, sunt de accord cu ei...


Povestea mea începe de pe vremea când eram la facultate, nu foarte mult timp în urmă, 3-4 ani. Și da...ca toate adolescentele am făcut greșeala să mă îndrăgostesc de cineva. Mi-a plăcut de la prima vedere, avea ceva special (...și încă are), am vorbit foarte mult timp și părea să ne înțelegem perfect. Amândoi cu simțul umorului, vorbeam ore în șir și nu ne plictiseam niciodată, era perfect pentru mine...dar timpul mi-a arătat că eu nu eram perfectă pentru el. Ceea ce nu știam eu este faptul că el avea pe cineva...încă nu terminase definitiv relația cu fosta, m-a folosit să uite de ea apoi...când mi-am dat seama am renunțat pentru că el, s-a întors oricum la ea...


Perioada care a urmat a fost extrem de grea pentru mine, am suferit doi ani de zile. Vi se pare mult? 
Ce am făcut în acești doi ani? Hmmm...m-am concentrat pe facultate și pe lucrurile care erau importante pentru mine, sau le-am făcut să fie importante doar ca să ma distragă, să nu văd golul pe care îl aveam în inimă. Am început apoi să scriu poezii și articole și le-am pus pe un blog ceea ce nu credeam că o să fac vreodată.
Am terminat facultatea iar apoi m-am apucat să învăț web design și tot în acest timp am început să scriu articole pentru site-uri din America. Nu am stat, nu imi permiteam să mă las doborâtă de ceea ce s-a întamplat...și totuși nu am putut să uit. L-am căutat peste tot, nu am căutat să vorbesc cu el (aveam numărul, nu l-am șters niciodată), vroiam să îl văd, vroiam să vad dacă e bine...și era foarte bine, era deja „logodit„ pe contul lui de Facebook, dar eu am continuat să ma interesez de el, pur și simplu nu puteam să îl uit...


Anii au trecut și încă nu am fost în măsură să uit și azi mă doare numai când mă gândesc. L-am tot căutat în acest timp și am făcut greșeala să îi scriu, chiar ne-am și văzut la un ceai, i-am spus tot ce s-a întâmplat în acești ani și cât am suferit, părea că îi pare rău pentru asta, dar nu era așa...nu i-a păsat. Mi-a arătat mai apoi cât de neînsemnată am fost pentru el și că un om ca el nu merită să fie iubit...poate într-o zi o să fie conștient de ceea ce a pierdut.
I-am promis că nu o să-l mai deranjez și oricât m-a durut să spun asta...mă voi ține de promisiune.